De ce sa faci un spectacol din care "Patria nu trage nici un folos" (comentariul ii apartine lui Gogol insusi, desi ar fi putut-o spune si autorii "jucariei" de la Sibiu)? Pentru ca patria sa se simta, din cand in cand, macar, foarte bine.
Si Ada Milea, si Bogdan Burlacianu (Bobo de la "Fara Zahar"; initial, la spectacol urma sa participe Alexander Balanescu, partenerul Adei Milea in "Insula" dupa Gellu Naum), si regizorul Alexandru Dabija au o veche istorie personala pe teritoriul artei "de nici un folos patriei" (expresie care, in latura ei ironica, ar putea chiar sluji drept deviza ultimelor montari ale lui Dabija). Toti trei sunt "personaje" artistice ironice, usor sarcastice, ale caror teze proprii se consuma pe teritoriul aluziilor, citatelor transversale si al aparentei detasari rafinate fata de zbaterile militante ale artei angajate. Ceea ce nu inseamna ca nu tot despre omul "supt vremi" vorbesc si ei.
Istorii precum cea din nuvela lui Nikolai Vasilievici Gogol "se intampla; rar, dar se intampla"; gradul de probabilitate ca un nas sa se desprinda de pe chipul proprietarului - maiorul Kovaliov - incepand sa circule prin "orasul cel mai premeditat din lume" (Sankt Petersburg, "apud" Dostoievski) e, ce-i drept, destul de mic. Si totusi, "exista pe lume autori care se apuca de asemenea subiecte", pe care altii se apuca sa le transforme in "performance" jumatate muzica, jumatate concert. Asta, pentru relaxarea nu doar a celor cu "o fata neteda, o minte neteda".
Nimic suprinzator pentru Ada Milea, care pusese deja pe muzica texte ale lui Daniil Harms, si nici pentru Bobo, care-a lucrat cu ea la bijuteria absurdismului pe note numita "Don Quijote". Ceea ce fac ei doi, cu intermedierea regizorala a lui Dabija, e sa transforme un text literar ajuns legenda intr-un dialog ritmat, plin de umor, in care povestea nascuta pe note reverbereaza teatral (Bobo preia "situatia" muzicala reluand-o fizic, atitudinal).
"Nasul" se joaca, la Sibiu, in Sala de Sport a Casei de Cultura, un spatiu care s-ar putea califica la categoria "neconventional", si pe care Andu Dumitrescu (in postura de scenograf) il exploateaza tocmai in aceasta dimensiune a lui, proiectand pe trei laturi ale "scenei" imagini cu blocuri in santier si muncitori la scara 1:1 (de altfel, cei doi interpreti au drept unic decor doua banci cvasi-improvizate, de lemn brut).
In nuvela gogoliana, nasul lui Kovaliov da bir cu fugitii timp de 13 zile (din 25 martie pana-n 7 aprilie...); Ada Milea si Bobo il fac sa se intoarca intr-o ora si un pic. O ora in care spectatorii - inevitabil aglomerati in echilibru precar pe gradenele construite "ad hoc" - se pot simti eliberati de datoria fata de patrie, liberi sa rada de absurdul unei plimbari prin kafkiana drama a unui nas plimbaret.
Urmatorul mare eveniment la "Radu Stanca" se anunta a fi premiera "Vietii cu un idiot", de Viktor Erofeev, un spectacol de Andryi Zholdak programat pentru vineri (23 martie) si sambata (24 martie).
Iulia POPOVICI
Teatrul National "Radu Stanca", Sibiu
l "Nasul", dramatizare dupa N.V. Gogol
l Muzica: Ada Milea, Bogdan Burlacianu
l Regia: Alexandru Dabija * Scenografia: Andu Dumitrescu * Cu: Ada Milea,
Bogdan Burlacianu
