Imagini din expozitia Picturi cu praf reprezentind realitati bucurestene care ne intra pe nas in fiecare zi
Nicolae Comanescu inverseaza, aglomereaza si intercaleaza peisaje metropolitane. Bucati din orasele americane, coasta de est/vest se continua, in lucrarile sale, in cartierele Bucurestilor, Berceni fiind nodul acestor fuziuni. Comanescu este primul care a reusit sa descrie vizual Casa Poporului ca pe o insula in mijlocul orasului. O insula inspirata direct din waterworld intr-un scenariu in care, dupa o noua era glaciara, lumea e acoperita de ape.
Conflictele din jurul institutiei de azi devin razboaiele nautice de miine. Expozitiile Beach Boy si Beach Culture in Bercsnyi creeaza colaje temporale. Rezultatul acestei operatii este clar - plajele paradiziace din Caraibe unde au sosit conchistadorii sint acum locurile noii invazii turistice. Expozitia Picturi cu praf de la Galeria 26 (OTA) poate fi vazuta ca un shortcut intre nisipul acestor plaje paradiziace si praful infernal al capitalei Romaniei.
Picturi cu praf vorbeste despre Bucurestiul pe care il tragem in fiecare zi pe nas, despre apasarea pe care o prizam fara gesturi, dar care, paradoxal, ne face adesea sa fim high, cu toata ameteala de rigoare, despre praful cu care ne confundam in fiecare secunda, despre praful din ochi si cel pe care am fost dresati sa-l aruncam in ochii altora, despre praful din noi pe care-l proiectam in exterior si care ne sufoca pina la moarte. Pentru ca este omniprezent si pentru ca se pliaza perfect pe formele pe care se depune, poti ajunge oriunde daca o iei pe urmele lui. Poti vedea in lucrarile lui Comanescu trimiterile politice pe care de-abia asteapta sa i se ofere ocazia sa le expuna si sa le explice, cu gesturi de revolta autentica si frustrare asumata, poti vedea imaginea de la tine de la fereastra daca se nimereste sa stai prin Berceni, te poti adinci in interminabile speculatii metafizice pornind de la acest concept atit de generos sau poti, pur si simplu, sa iei totul ca pe o metafora.
Ce trebuie retinut este ca m-am prins cum sta treaba cu praful. Incercam sa bag cit mai mult contrast (vizual si conceptual) in lucrarile mele trecute nu imi mai ajungeau culorile, cautam culori care nu au fost inventate, frizam (si riscam) apropierea de kitsch, cautam sa upgradez gramatica vizuala pentru a obtine un discurs care sa ma satisfaca. Praful are inclus in el ce tip de specie de contrast cauti, e puternic si spune chiar mai mult decit vrei sa spui, explica Nicolae Comanescu, a carui expozitie o puteti vizita pina pe 26 februarie.
Daca vreti sa vedeti in Bucuresti si alti artisti contemporani mergeti la www.cotidianul.ro/select
