Pictorul Sorescu

Intr-un an si jumatate de la nasterea ei, Galeria "Dialog" legata ombilical de Primaria Sectorului 2, ne-a obisnuit cu exceptia. Asadar, putem spune ca tot ce a facut pana acum in acest spatiu generos Ruxandra Garofeanu, tine de profesionalism si de rigoare, as spune, cu adevarat europeana. Deschiderea ciclica a unor expozitii memorabile, chiar daca publicul "nu se calca in picioare" ca sa le viziteze, din motive ce tin mai mult de hazard, decat de respingerea ferma, aduce in discutie harul unor spatii mute, care se transforma in vecinatatea anonimatului colectiv, in spatii magice.
Despre Marin Sorescu scriitorul, s-a spus mult, si cu aplomb critic, si se va spune cu siguranta, in continuare, in anii ce vor veni. Nu trebuie uitat faptul ca a fost unul dintre cei mai cititi si tradusi autori romani din deceniile 7 si 8 si ca impactul asupra cititorului, i-a adus o notorietate literara aproape de neegalat. Marin Sorescu a fost si un bun emisar al propriei opere (poezie, proza, teatru, eseu), cum putini scriitori fusesera pana la el.
In viziunea Ruxandrei Garofeanu, pentru ca pacla neiertatoare sa nu se aseze peste memoria noastra, avem obligatia de-a recupera opere, pentru a le reda circuitului valoric si constiintei culturale.
Astfel, a venit randul picturii lui Marin Sorescu (27.02-25.03-2007), sa fie expusa la Galeria "Dialog", cu prefatarea lui Dan Haulica (criticul de arta care a modificat perceptia asupra artelor vizuale romanesti, reusind sa o reconecteze prin multe nume, la Europa) si Eugen Simion. Un fapt inedit a fost dialogul Ruxandrei Garofeanu, cu citiva scriitori invitati la vernisaj: Augustin Buzura, Doina Uricariu, Horia Garbea, Geo Serban, despre Marin Sorescu.
In timpul vietii, lui Marin Sorescu i-au mai fost admirate picturile, dar expunerea lor sporadica s-a facut totusi sub indulgentul semn al calitatilor scriitoricesti. Galeria "Dialog" a reparat acest pernicios reflex si, cu o gindire raspicat- valorica, a dezvaluit in tot harul ei tulburatorul talent de pictor al lui Marin Sorescu. Memoria, culorile si formele din lucrari arata ca ludicul, fantasticul, traditionalul, si familiarul au fost transferate din poezie, cu virtuozitate, in imagini. Marin Sorescu se amuza cu verva si inteligenta, lasandu-ne noua privilegiul de-a empatiza cu limbajul lui plin cu simple si cuceritoare sintagme plastice.
Dintr-o respirare, el contureaza in compozitii savuroase anecdotica lucida si nastrusnicii vizuale, cat si esentialul in miscare. Avand fata de suport o libertate metaforica si o (im)pertinenta sclipitoare, pictorul Sorescu sustine fantasticul in fraze plastice vibrate, cu mana zburdand de incantare.
Oameni, animale, pasari, flori, case, ciudatenii debordeaza de miscare, in culori ce amintesc de pamant, de cer si de viata, de zbor, de rotire, de bataile inimii.
Pictura lui Marin Sorescu, spontana si expresiva, are filiatii spirituale cu propriile origini, cu "ograda" mitica, ramasa in sufletul lui toata viata, ca un prund emotional.
Galeria "Dialog" ne-a dat si de data asta un semnal de admirabila optiune.