Nascut la jumatatea secolului al XIX-lea in Bucuresti, Ion Andreescu ocupa un loc de seama in panteonul pictorilor si pedagogilor romani. Dupa ce a urmat “Scoala de arte frumoase” condusa de Theodor Aman, si cursurile “Academiei libere Julian”, Ion Andreescu se afirma fara ezitari si tribulatii printr-o opera nu numai importanta ca extensie, dar si definitiva, matura.
Desi de la inceput lucrarile pictorului roman au decizia si consistenta operei autentice, in ultimii ani ai sederii il gasim in Franta, clarificat, stapan pe mijloace, construind spatiile cu subtilitatea cromatica pe care o da doar desavarsita dezinvoltura tehnica. Ion Andreescu a fost interesat in egala masura de peisaje, portrete si naturi statice, in acest acest sens marturie stand tablourile: Margine de padure, Pomi infloriti, Stanci si mesteceni, Camp, Padure de fagi, Taranca cu broboada verde, Taranca cu traista, Autoportret, Coacaze, Felii de pepene si altele. Debutul public a avut loc in 1874 la ”Expozitia artistilor in viata”, cand a prezentat la Bucuresti lucrarea ”Coacaze”, o pictura lucrata atent, cu multa delicatete.
Ajuns profesor de desen la Buzau, intr-un oras provincial, linistit pana dincolo de banalitate, Andreescu s-a dedicat picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioara nu parea s-o anunte. Caracterul de introspectie, tensiunea de autoexprimare vor fi atributele intregii sale arte, remarcabil de unitare, dealtfel, ca sentiment, atitudine si calitate. Contactul cu arta romaneasca a timpului nu i-a lipsit, dar importanta unei confruntari cu problematica limbajului, tot mai ferm aduse in prim-plan de arta europeana a epocii, nu trebuie neglijata.
Din pacate, la 22 octombrie 1882, la doar 32 de ani, Ion Andreescu moare rapus de tuberculoza. Despre acesta, Nicolae Grigorescu – modelul sau spiritual - avea mai tarziu sa exclame: „Andreescu e cel mai mare artist pe care l-a avut tara, y compris moi! Daca ar fi trait ar fi devenit negresit marele nostru artist national.”
Astazi, privind evenimentele de la distanta, suntem incredintati de spusele marelui Grigorescu. Ion Andreescu a reusit intr-adevar sa lase posteritatii, inainte de a pleca din aceasta lume prematur, o creatie impresionanta, admirata astazi in marile muzee si in galerii, alaturi de panzele lui Grigorescu, Tonitza, Luchian sau Pallady.
Sursa foto: wikipedia.org
I. C.
