Pe 19 ianuarie 1839 se nastea marele pictor Cezanne. Chiar daca astazi Paul Cezanne este considerat unul dintre marii artisti ai secolului XIX si unul dintre cei mai influenti pictori europeni, parerea celor mai multi critici este ca Cezanne nu a avut un insemnat talent nativ.
Se apreciaza ca daca dintr-un motiv sau altul artistul ar fi renuntat la pictura in jurul varstei de 30 de ani, numele lui nu ar fi fost reprezentativ, acest pictor extraordinar reusind sa isi realizeze capodoperele abia in a doua parte a carierei, dupa ani intregi de munca asidua. Un mare artist, dar un talent nativ aproape inexistent sustin unii critici. Si tocmai forta prin care Cezanne a reusit sa isi depaseasca limitele si sa se impuna este poate unul dintre marile mistere ale artei moderne, dar si un indemn de a atinge performanta intr-un domeniu in care zestrea nativa este poate mai mica.
Primele sale lucrari nu se remarcau si mai curand vointa sa de a deveni pictor il ghida. Tocmai de aceea poate ca mai tarziu Cezanne nu a distrus toate aceste lucrari de inceput. In mare parte un autodidact, Cezanne a incercat sa invete metodic, sa isi depaseasca cu eforturi disperate ceea ce profesorii numeau direct lipsa de talent. Dupa cursurile nu prea stralucite la scoala de arta din Aix-en-Provence, este respins la examenul de la Ecole des Beaux Arts din Paris. Altii ar fi abandonat. Cezanne continua sa lucreze, inversunat, ignorand sfaturile celorlalti. Biografii lui Cezanne au fost pasionati si de acest aspect. Daca alti artisti ai vremii, care s-au dovedit pana la urma pictori putin insemnati, aveau un talent nativ care le permitea sa lucreze mai usor si chiar sa isi vanda lucrarile lesne, pentru Cezanne fiecare progres insemna o lupta asidua.
Incercand sa isi depaseasca propriile slabiciuni, pictorul isi impunea de fiecare data limite greu de atins si se poate spune ca pana la sfarsitul vietii nu a fost cu totul multumit de lucrarile sale. Abia dupa 1870 Cezanne isi formeaza stilul matur, care ii masca in parte slabiciunile si reusea sa compuna imagini surprinzatoare pentru acea epoca. In lipsa spontaneitatii altora, incerca sa lucreze dupa un proiect clar. Bazandu-se prea putin pe imaginatie si nefiind multumit de cum surprinde miscarea, Cezanne incepe sa picteze in special naturi moarte si peisaje, rareori portrete si compozitii figurative, fara sa intuiasca atunci ca tocmai astfel de cadre statice ii vor aduce celebritatea. Lucrand cu lentoare si foarte atent, fiecare tusa se incadra intr-un loc precis in economia intregului. Iar punctele forte ale pictorului pe care lumea artistica a vremii incepea sa il descopere cu uimire erau incapatanarea si onestitatea creatiilor.
Chiar daca din exterior Cezanne parea un artist cu un stil matur, apropiatii sai si insemnarile ramase demonstreaza ca pictorul era extrem de nesigur pe sine, mai ales atunci cand greselile si stangaciile ii erau remarcate de critici, acestia considerandu-le insa specifice manierei sale de lucru. Minutios, revenea periodic la lucrarile mai vechi, ajungand sa lucreze luni de zi la o singura compozitie, fara a o considera vreodata perfecta. Pentru portretul lui Louis Guillaumen, realizat intre 1879 - 1882, Cezanne a avut nevoie de nu mai putin de 114 sedinte. In fata unui Guillaumen exasperat - pe buna dreptate - Cezanne avea sa se apere, spunand ca mai avea nevoie doar de cateva sedinte pentru a corecta ceea ce i se parea o eroare frapanta - pozitia umarului.
Poate ca tocmai aceasta ezitare, aceste reveniri, aceasta nesiguranta l-au facut pe Cezanne sa aiba prea putini admiratori in timpul vietii, sau cel putin nu atatia cati ar fi meritat.
Spre inceputul secolului XX, cand era deja considerat de multi un artist important si influent, se mai gaseau voci care il considerau monoton si lipsit de talent. Nici colegii sai de generatie nu erau prea uniti cand venea vorba de Cezanne : daca Renoir il considera un artist mai mult decat interesant, Pissarro l-a descris ca un "salbatic rafinat", constructie ce a prins in acea vreme. Abia dupa 1907, cand Parisul gazduieste doua expozitii ample, parerea detractorilor se va schimba cu 180 de grade. Rapid, perceptia despre Cezanne va deveni cea de astazi : unul dintre cei mai importanti artisti din istorie, "parintele" artei moderne si un pictor deosebit de influent si imitat de cei mai tineri.
Influenta sa postuma a fost surprinzatoare pentru cei care il cunoscusera. Aceasta redescoperire postuma a unui pictor nu este un caz unic, dar este destul de rara, cel putin la asemenea dimensiuni, iar cazul Cezanne este cu atat mai interesant tocmai din acest motiv.
Cu toate ca in timpul vietii nu a avut prea mult succes, Cezanne a perseverat, atras doar de ideea ca trebuie sa picteze, convingere transformata rapid intr-o obsesie. O personalitate fascinanta, Cezanne avea sa ramana in istoria artelor plastice si prin teoriile sale enigmatice, precum "sa vedeti natura sub forma cilindrului, sferei, conului", un deconstructivism, o reducere a naturii la formele geometrice.
