Petru Maior, istoric, filolog, scriitor roman si reprezentant al Scolii Ardelene, s-a nascut in 1756 la Targu Mures. Clasele primare le face in orasul natal. Isi continua studiile la Blaj, unde studiaza elemente de teorie a versificatiei, de stilistica, de compozitie si oratorie.
Remarcat de profesori, Petru Maior este calugarit (cu numele Paul) si trimis in 1774 impreuna cu Gheorghe Sincai la Colegiul de Propaganda Fide din Roma, unde studiaza filosofia si teologia. In aceasta perioada isi aduna documentatia pentru lucrarile sale teologice si istorice de mai tarziu. Urmeaza si cursuri de drept la Universitatea din Viena.
Dupa absolvirea studiilor se intoarce la Blaj unde ocupa postul de profesor de logica, metafizica si drept natural la "Scholae altiores" (clasele de filozofie ale Seminarului teologic). In perioada 1785-1809 Petru Maior este preot in Reghin si protopop al Gurghiului.
Din 1809 incepe sa scrie si sa publice cele mai insemnate opere ale sale, traduce, coordoneaza si colaboreaza la redactarea "Lexiconului de la Buda". A publicat o serie de lucrari teologice, istorice si filologice. Prima sa lucrare, "Procanon", cea mai reprezentativa carte a iluminismului romanesc, a fost scrisa in 1783 si publicata de Constantin Erbiceanu la Bucuresti, in 1894.
Ca istoric se remarca prin lucrarea "Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia", publicata in 1812. Tradusa dupa versiunea italiana (Le avventure di Telemaco figliuolo d'Ulisse, 1741) a celebrei scrieri a lui Fenelon, "Intamplarile lui Telemah, fiul lui Ulisse" (Odisseus, 1818) este considerata o adevarata realizare literara a lui Petru Maior.
Petru Maior s-a stins din viata la data de 14 februarie 1821 la Budapesta.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
