.jpg)
La 100 de km de orasul Aurangabad din statul indian Maharashtra, un grup de vechi incaperi sapate in stanca ofera la cel mai inalt nivel o lectie despre ce inseamna sculptura, pictura si arhitectura budista timpurie.
Pesterile Ajanta au fost descoperite intamplator in 1819, de britanicul John Smith, in timpul unei expeditii de vanatoare, iar de atunci i-au fascinat continuu pe europeni.
Peisajul salbatic, intrerupt numai de incaperile sapate de calugarii budisti in materialul vulcanic, este in mare masura acelasi ca in secolul III d. Hr., din zorii complexului. Picturile uimitoare care impodobesc zidurile de la Ajanta infatiseaza in amanunt viata celui care le-a oferit localnicilor, ca si unui insemnat procent al populatiei asiatice, modelul suprem de viata si viziunea despre lumea inconjuratoare, Gautama Buddha.
Specialistii apreciaza ca tehnica folosita pentru producerea picturilor murale nu este intalnita la nicio alta civilizatie din lume, fapt care a contribuit semnificativ la inscrierea monumentelor pe lista patrimoniului UNESCO in anul 1983.
.jpg)
Din cele 30 de pesteri, incluzandu-le si pe cele nefinisate, un numar de 5 sunt "Sangharamas" sau "Viharas", adica manastiri. Pestera 26 este considerata cea mai spectaculoasa datorita sculpturilor ornamentale. Alaturi de tema recurenta a picturilor, pe tavanul mai multor incaperi apar motive complexe, geometrice, florale si zoomorfe.
Pestera nr. 4 era destinata sa fie cea mai grandioasa manastire, spun arheologii, insa din motive neclare nu a fost terminata niciodata. O inscriptie paleografica plaseaza monumentul in secolul VI d. Hr. Tempele au fost construite intr-o perioada extinsa de timp, sub conducerea mai multor regi hindusi, fapt care reiese din particularitatile fiecarui monument in parte.
Sursa foto: Wikipedia
I. C.
editor artline.ro
