Dunhuang este un orasel situat la marginea desertului Gobi, in provincia chineza Gansu. Desi interesant din punct de vedere al organizarii si arhitecturii, la prima infatisare nimic nu te-ar indemna sa crezi ca ai descoperit piatra filosofala. Lucru drept, pana la urma, fiindca localnicii sunt mai degraba cei demni de aceasta comparatie! Turistii nu fac decat sa paseasca pe urmele unei descoperiri epocale de la inceputul secolului XX, care inca mai tulbura vanatorii de antichitati si lumea cercetatorilor: Pestera Biblioteca.
La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator, vechiul drum al Matasii si orasele Asiei Centrale atrageau mai mult decat oricand interesul exploratorilor europeni. Visand sa dezlege misterele civilizatiilor antice dar si sa se imbogateasca peste noapte, acestia au sosit in numar mare ajungand pana la Dunhuang. Cea mai mare descoperire o va face, totusi, un localnic daoist pe nume Wang Yuanlu in ziua de 25 iunie 1900.
Wang a gasit gura de intrare a unui coridor uitat sute si sute de ani, ce conducea la o camera ticsita cu manuscrise. Manuscrisele de la Dunhuang sunt fara indoiala versiunea chineza a manuscriselor de la Marea Moarta (Qumran) sau de la Nagi Hammadi. Dupa descoperirea grotei, Wang a scos unele relicve din grota iar vestea s-a raspandit repede, atragand atentia numerosilor turisti straini.
Daoistul Wang Yuanlu (1900)
In total s-au inregistrat circa 60,000 de manuscrise, documente imprimate si fragmente de scrieri. Pestera secreta a fost numita, din acest motiv, Pestera Biblioteca. Manuscrisele si documentele se gasesc astazi in colectiile permanetele ale unor muzee celebre din Beijing, Paris, Londra si St. Petersburg.
Un numar insemnat de exemplare apartine Colectiei Stein de la British Library, impreuna cu cea mai veche carte tiparita din lume: Diamond Sutra (datata 868). Colectia de manuscrise aflata in custodia Bibliotecii Nationale din China cuprinde peste 10,000 de exemplare. Cea mai mare parte a documentelor a fost pusa deja la dispozitia publicului in copii.
Paul Pelliot examinand manuscrisele in Pestera Biblioteca (1908)
Dupa toate determinarile, obiectele dateaza din perioada secolelor IV-XI, iar continutul lor acopera aproape toate domeniile sociale: istoria, geografia, politica, arta militara, literatura, arta, religia, medicina, farmacologia si tehnologia din China, Asia Centrala, Asia de Sud si Europa. In 1987, UNESCO a inclus grotele Mogao in lista patrimoniilor culturale universale.
I. C.
editor artline.ro
ianuarie 2014
