Dupa razboiul franco-prusac (1870-1871) soldatii care se intorceau din campanie au inceput sa raspandeasca absintul in spatiul francez, acesta fiind un lichior foarte tare (60-70 la suta alcool), fabricat din vin distilat cu diverse ierburi, inclusiv pelin. Parisul l-a adoptat in scurt timp ca aperitiv preferat de artisti si boemi, iar societatea capitalei franceze a instituit o noua traditie "l'heure verte" (ora verde) cand parizienii din toate categoriile sociale se reuneau in cafenelele preferate, unde se bucurau de taria absintului. Mai ales artistii si persoanele creative au inceput sa bea tot mai mult absint, apreciat nu doar pentru gust, cat pentru starea pe care o dadea.
Cand Degas a expus pentru prima data tabloul "Bautorii de absint" a provocat un scandal public imens, poate pentru ca personajele compozitiei nu erau modele aflate intr-o situatie ipotetica, ci celebritati ale momentului. Femeia din tablou ese actrita Ellen Andre; barbatul, artistul boem Marcellin Desboutin ; locul, cafeneaua Nouvelle-Athenes, localul preferat de Degas si prietenii sai.
