Haruki Murakami s-a facut remarcat inca de la primele sale carti ca un autor de formatie occidentala (fie ca era vorba de carti, muzica, moda sau sport) intr-o societate traditionala prin excelenta, care isi cauta drumul dupa infrangerea dramatica din al Doilea Razboi Mondial, schimbarile radicale aduse de noua lume si trauma imposibil de inteles a apocalipsei atomice de la Hiroshima si Nagasaki. Intr-un spatiu cultural in care se confruntau traditionalul si importul occidental, adesea calchiat, Murakami apare ca o figura aparte, un autor care a citit si recitit literatura occidentala, este pasionat de jazz, muzica simfonica si Beatles (de altfel unul dintre primele sale romane de succes poarta chiar titlul unei celebre piese Fab Four, “Padurea norvegiana”), cunostea bine literatura fantastica europeana si nipona, dar isi intelege intr-un fel aparte si identitatea culturala nativa. Rezultatul? O serie de romane in care nostalgia, fantasticul, realismul magic, absurdul tandru si senzualitatea unor povesti de dragoste cu final adesea trist construiesc o lume profund personala, care a atras criticii si cititorii, i-a construit o imagine si o notorietate de invidiat.
Cu povestirile din “Persoana intai singular”, Haruki Murakami revine in acest spatiu unde orice este posibil, granitele dintre lumi usor permeabile, inselatoare, tremurand din cand in cand ca aerul fierbinte intr-o zi sufocanta de vara, gata sa isi prinda eroii intr-o noua aventura. Pentru ca in cartile lui fantasticul, ruptura, extraordinarul apar in viata personajului la fel ca o noua iubire, atunci cand nimeni nu se asteapta, monotonia a devenit norma, iar orice schimbare este primita cu vitalitatea entuziasta a celui care nu mai suporta o noua zi. Chiar si atunci, asa cum se intampla intr-o alta povestire din “Persoana intai singular”, ai intalnit-o pe cea mai urata femeie din viata ta. Personajele din universul narativ al lui Haruki Murakami – care si de aceasta data se dovedeste un povestitor ce surprinde si atrage intr-o maniera poetic-cinematografica – sunt din nou indragostite de carti si muzica, marcate de tristeti, nostalgii si regrete, prin nimic extraordinare si in acelasi timp fara sa fie vulgare, stupide sau greu de suportat. Decupate ca opt secvente dintr-un tot ce curge dintotdeauna si o va face mereu, in opt ipostaze legate prin apartenenta la un intreg si distincte prin ochii larg deschisi ai fiecarui personaj in fata fantasticului, sunt opt povestiri ce pot fi o buna introducere in maniera lui Murakami pentru cei care nu au vrut sau nu au avut ocazia sa incerce romanele mai vechi ale prolificului autor. Sunt o completare pentru cei care le-au citit si recitit. Si o surprinzatoare lectie de stil pentru un autor care a stiut cum sa se construiasca si sa se inventeze inca de la inceput, pentru ca daca o biografie controversata sau cel putin interesanta este recomandata unui scriitorul de succes, obligatorie este arta de a construi povesti si personaje vii.
Haruki Murakami, Persoana intai singular, editura Polirom, 2022