Pentru prima dată, calfele medievale din Europa se reunesc în Capitala Culturală Sibiu

Peste 700 de calfe călătoare din toată Europa se vor întâlni, marţi, la Sibiu - Capitală Culturală Europeană în 2007- în cadrul primei manifestări dedicate breslelor şi calfelor medievale care au supravieţuit până acum, relatează corespondentul ROMPRES. Marţi, la Muzeul de Istorie din Sibiu va fi vernisată expoziţia "Bresle sibiene şi calfe călătoare europene", după care cele 700 de calfe se vor reuni la Parohia Evanghelică din oraş. Tradiţia calfelor călătoare s-a păstrat în ţări ca Germania, Austria, Elveţia, Franţa, Norvegia, Suedia. Aproximativ 700 de tineri cu o pregătire profesională (dulgheri, tâmplari, zidari, pietrari, sculptori, fierari ) au ales în prezent să pornească la drum pentru trei ani şi o zi, purtând uniforma şi pălăria calfelor, respectând normele impuse de frăţia lor. Astfel, pentru a avea voie să poarte uniforma de calfă, tânărul nu are voie să fie căsătorit, să aibă copii, alte obligaţii sau datorii, trebuie să facă faţă cu cinste şi onoare angajamentelor pe care şi le asumă şi trebuie să respecte regulile şi tradiţiile frăţiei din care face parte. Atât prezenţa lor în Sibiu încă din Evul Mediu, cât şi călătoriile calfelor sibiene au contribuit de-a lungul timpului la întărirea legăturilor cu centrele meşteşugăreşti europene. Din toate punctele de vedere, ei sunt o punte neconvenţională, dar cu atât mai vie între Sibiu şi Europa.

Expoziţia despre bresle şi calfe va fi completată de un program de animaţie, desfăşurat în curtea Muzeului de Istorie, care conţine demonstraţiile practice ale calfelor călătoare şi discuţii cu aceşti tineri din diferite ţări europene, care s-au decis să plece de acasă pentru trei ani şi o zi pentru a dobândi experienţă profesională şi de viaţă. Deşi Sibiul a fost un mare centru meşteşugăresc, aceste tradiţii s-au pierdut în ţara noastră la începutul secolului XX, dar au supravieţuit în ţările din care provin calfele călătoare contemporane. Pentru a revigora şi a susţine arta meşteşugărească tradiţională, dar şi pentru a colabora cu oameni experimentaţi în tehnicile tradiţionale, Parohia Evanghelică a pus la dispoziţia calfelor o clădire din vecinătea bisericii, lângă pasajul scărilor, în piaţa Huet nr.3, care este renovată în prezent cu ajutorul acestora. Această clădire a devenit în ultimul timp cunoscută sibienilor drept ''Casa calfelor''. Istoria dezvoltării urbane a Sibiului este strâns legată de apariţia şi dezvoltarea breslelor.

Prima atestare documentară a breslelor sibiene datează din anul 1367 şi se referă la breasla tăbăcarilor, iar în 9 noiembrie 1376 reprezentanţii celor Şapte Scaune şi ai meşteşugarilor au aprobat pentru breslele din Sibiu, Sebeş, Sighişoara şi Orăştie primul statut. El consemna reînfiinţarea breslelor, statutele "cele vechi şi rele" fiind înlocuite cu altele noi, valabile "pentru toate breslele de meşteşugari care sunt ori vor fi". Breslele au avut un important rol economic prin reglementarea producţiei, a desfacerii mărfurilor, a procurării materiei prime, a înfiinţării de noi ateliere şi a combaterii concurenţei. Nu trebuie neglijată nici implicarea lor în plan social, întrajutorarea membrilor şi a familiilor acestora, şi în cel militar, fiecare breaslă avea obligaţia de a apăra un turn şi o porţiune din zidul de apărare al oraşului, iar în timp de pace să asigure paza. Dezvoltarea oraşului, a breslelor şi a comerţului a fost o constantă pentru Sibiul secolelor XIV - XVIII, perioadă în care a fost cel mai important centru meşteşugăresc din Transilvania. Numărul breslelor sibiene a crescut de la 19 în 1376, la 26 în 1719, 34 bresle în 1724, 40 bresle în 1780. Dacă la început activitatea breslelor a stimulat dezvoltarea meşteşugurilor, după aproape cinci sute de ani, regulile rigide care urmăreau menţinerea micii producţii făceau dificilă intrarea în breaslă, limitau numărul calfelor şi ucenicilor au devenit o frână în evoluţia economică a oraşelor. Ca urmare, prin decretul din 1872 ele au fost transformate în cooperative meşteşugăreşti.