A venit in Germania de peste 30 de ani, dar nu si-a pierdut placerea de a istorisi, in lemn, povestioare vag ironice sau detasat sentimentale. Ideea se prinde-n carnea lemnului si-l insemneaza cu alcatuiri cand jucause, cand serios-meditative. Peste toti si toate pluteste insa un erotism fie abia sugerat, fie de-a dreptul explicit. Inceputurile artistice ale lui Georg Mitrohin, aflate sub semnul unui realism mitic, daca se poate spune asa, cu reprezentari de zei si imparati romani, s-au convertit cu vremea in simboluri ce vizualizeaza impresii si trairi.
Artistul dialogheaza cu sculpturile sale, transformandu-le in personaje, si ele se supun docile capriciilor sale semnificative de regizor-creator. Multiplicandu-si sculpturile in marimi diferite, artistul este pentru o clipa prestidigitatorul care declanseaza, cu complicitatea spectatorului, sirul de iluzii optice. Numai ca in mainile sale, ce amintesc doar vag de atingerea instrumentelor medicale, intregul capata o concretete sporita, iar fibra lemnului se rotunjeste aprobator. Pentru G. Mitrohin lemnul este trupul ideii. Lucrand cu cutitul, numai cu cutitul, el lasa loc si vreme pentru dialogul fantasmelor cu elementarul. Din loc in loc, pierdute printre sculpturile-simboluri ce vizualizeaza impresii si trairi, cateva pete picturale de un albastru-intens ne reamintesc, cu infinita gratie, ca de la forma la culoare nu-i decat o respirare de artist. Obsesia timpului figurativ, fundamentul intregii sale creatii artistice, a chemat la rampa o suita de creatii abstract-baroce, in care forma spiralata tasneste parca dincolo de hotarele timpului.Un articol de Liviu Capsa
