 | Nascut pe 24 septembrie 1949, in Calzada de Calatrava, provincie a Ciudad Real, intr-o perioada proasta pentru Spania, dar foarte buna pentru industria filmului, dupa marturia ulterioara a lui Almodovar. Se muta cu intreaga familie in Extremadura la varsta de opt ani si va urma aici cursurile elementare si apoi cele liceale, la licee religioase, conduse de calugari. Pentru Almodovar a fost lume dura, traumatizanta, dincolo de credinta, care l-a facut nu doar sa isi piarda parca credinta in Dumnezeu, dar si sa se inspire pentru viitoarele sale pelicule, unele controversate. |
In perioada scolii incepe sa frecventeze cinematografele de cartier, fiind pasionat in special de filmele americane. Filmele erau urmarite in conditii groaznice, in frig si mizerie, dar pentru Almodovar magia lor reusea sa inlature toate aceste probleme. Era evadarea sa, spatiul sau magic in care scapa de viata cotidiana, de bataile primite la scoala, de viitorul care parea sumbru si fara speranta.
La varsta de 16 ani se muta la Madrid, unde, desi nu avea nici un ban si nici un prieten, era decis sa devina regizor de film. Cum Franco tocmai inchisese Scoala Nationala de Cinematografie, se decide sa invete cat putea, bucurandu-se de cultura si libertatea Madridului de la sfarsitul anilor '60, un oras viu in pofida regimului dictatorial.
Chiar daca nu traia in conditii de lux, iubeste Madridul cu latura mai putin placuta : suburbia, poluarea, zgomotul, infractiunile, mizeria, care alcatuiau o fascinanta imagine de ansamblu. Dupa ce este nevoit sa se descurce cu cateva slujbe temporare, prost platite, obtine un post la compania Telefonica, bine platit. Dupa economii drastice isi cumpara primul sau aparat de filma Super 8, iar cei doi ani petrecuti aici vor fi pregatirea sa regizorala. Creste si se maturizeaza in Madrid, biografia sa confundandu-se cu viata orasului. Se invarte mai ales in clasa mijlocie, unde isi gaseste prieteni si mai ales iubite, o clasa care supravietuise razboiului civil si dictaturii si care se indrepta cu pasi reprezi spre epoca consumista, cu toate greutatile si dramele ei, o mina de aur pentru un viitor povestitor.
In anii '70 scrie scenarii comice, colaboreaza cu povestiri si articole la diverse reviste underground, precum Star sau Vibora, iar in 1972 incepe sa realizeze primele sale scurt-metraje, filmate la Madrid si Barcelona. Este insa respins de regizorii si artistii "moderni" ai momentului, ceea ce se va repeta. Scurt-metrajele, fara sonor (adesea Almodovar va oferi o traducere in paralel, in timpul proiectiei) aveau sa fie adevarata sa scoala de regie. Combina interesul pentru regie cu proiectele literare : publica un scurt roman Fuego en las entranas, lucreaza in presa.
Se va alatura in aceeasi perioada prestigiosului Los Goliardos, un club de teatru, unde joaca primele sale roluri profesionale si unde o intalneste pe Carmen Maura. Impreuna cu McNamara infiinteaza o trupa rock. Continua sa scrie povestiri, care sunt publicate in colectii si volume si pregateste primul sau film in adevaratul sens al cuvantului, Pepi, Luci, Bom y otras chicas del monton (1980), un proiect realizat initial de Almodovar pentru publicatia EL Vibora. Dar pentru acest proiect a avut nevoie de fonduri, iar Carmen Maura, impreuna cu Felix Rotateta (actor la Los Goliardos si viitor regizor) au facut totul pentru a-l ajuta.
In final Almodovar a avut la dispozitie jumatate de milion de pesetas, o echipa de actori voluntari, iar filmarile au avut loc in weekend, cand toata lumea era libera. Asa ca a durat nu mai putin de un an pentru terminarea filmului, dar acesta s-a impus prin stilul inedit si libertatea regizorala asumata de Almodovar, intr-o maniera socanta pentru cinematografia epocii. Pedro Almodovar reusise sa transforme pana si inerentele greseli in simboluri si idei, sau cel putin aceasta era senzatia spectatorilor. Filmul a devenit rapid un mit al productiilor independente, fiind prezentat timp de patru ani, un record impresionant, la Alphaville Theater din Madrid.
Dar cei de la Alphaville il vor ajuta sa produca si urmatorul film, Laberinto de Pasiones (1982), o pelicula ce anunta temele pe care Pedro le va folosi si dezvolta si mai tarziu. Filmul are si o semnificatie culturala pentru ca este o imagine realista si impresionanta a Madridului anilor '70 - '80, fiind foarte bine primit de public si critica inca de atunci.
Un an mai tarziu, cu sprijinul companiei Tesauro, realizeaza Entre Tinieblas (1983), fiind prima productie in care Almodovar abordeaza subiectul religiei, care va fi omniprezent mai tarziu. Este si prima colaborare cu Chus Lampreave, uan dintre cele mai importante si carismatice actrite din filmele sale.
In 1984 realizeaza, cu sprijinul Tesauro, cel mai "naturist" film din cariera sa Que he hecho yo para merecer esto?, de mare succes international, foarte apreciat pentru accentele de comedie neagra si considerat mai ales de criticii americani o capodopera.
Dupa succesul inregistrat de ultimul sau film, Almodovar se decide sa isi schimbe radical stilul regizoral, ceea ce ii va afecta pe viitor atat viziunea artistica, dar mai ales tematica.
Pentru prima data realizeaza un scenariu impreuna cu Jesus Ferrero pentru Matador (1985), cel mai straniu film, cu accente intunecate, o parabola despre moarte, vina si senzualitate, care provoaca dupa lansare controverse pe piata spaniola, fiind foarte bine primit in special in America Latina. In acelasi ritm, de un film pe an, Almodovar realizeaza in 1986 La ley del deseo, prima data cand produce un film impreuna cu fratele sau Agustin. Cei doi isi vor infiinta si propria companie de productie, El Deseo, care insa nu primeste sprijin financiar din parte guvernului (desi era prevazut printr-o lege din 1983), asa ca este greu pentru Almodovar sa reziste pe piata. Si tocmai aceasta provocare il determina sa realizeze La Ley del Deseo.
In 1987 filmul Mujeres al borde de un ataque de nervios reprezinta un punct central in evolutia regizorala a lui Almodovar, comedia avand succes in intreaga lume, castigand 50 de premii nationale si internationale, o nominalizare la Oscar si stabilind noi recorduri de box office in Spania si nu numai.
In 1988 Almodovar alege sa petreaca un timp bucurandu-se pur si simplu de succesele si insuccesele sale, si se stabileste la Madrid, lansand in 1989 un film soc, Atame, cu Victoria Abril, inceputul unei fructuoase colaborari intre cei doi. Succesul este imens, iar filmul aduna in scurt timp peste jumatate de milion de spectatori. Numai ca lansarea pe piata americana starneste un imens scandal datorita scenelor de violenta si ideilor controversate, iar filmul primeste calificativul X. Urmeaza un proces indelungat, care va duce la aparitia calificativului NC17, aplicat tuturor filmelor eronat considerate in trecut ca obscene.
Dupa o pauza binemeritata, Pedro Almodovar termina in 1990 scenariul inceput in perioada in care lucra la Atame, titlul fiind luat de la un proiect mai vechi, Tacones Lejanos. A fost un veritabil tur de forta pentru doua dintre actritele cu care prefera sa lucreze Almodovar si care se idenficasera deja cu creatiile genialului regizor spaniol : Marisa Paredes si Victoria Abril. Filmul este un imens succes in Spania, Franta si Italia.
Dar dupa intensitatea melodramatica a acestuia, Petro realizeaza un film straniu, Kika (1993), un film liber si ciudat in aceasi timp, in care personajele reunite par desprinse fiecare din alt gen. Drama din 1995 La flor de mi secreto se remarca in special prin simplitatea conceptiei, lipsit de trucurile si exercitiile care formau deja stilul Almodovar, regizorul preferand sa se concentreze in special asupra povestii. Carne Tremula, filmul din 1997, este mai curand un thriller, care spune povestea emotionanta a mai multor personaje care se cauta in timp. 1999 va fi un an esential in cariera regizorului, cu Todo sobre mi madre, un succes fara precedent in cinematografia spaniola, recompensat in final cu un Oscar si prezentat cu succes in intreaga lume.
Pedro Almodovar se va bucura insa de un succes mult mai important in 2002, cand lanseaza deja celebrul Hable con ella, cel mai bun film din cariera sa, care a reusit sa depaseasca toate barierele de interpretare si intelegere, fiind un nou succes international, care a primit sute de distinctii si premii, intre care Oscarul pentru cel mai bun scenariu
Dupa alte cateva proiecte, incepe realizarea unei alte capodopere, controversate si socante : La mala educacion. Inspirat de perioada petrecuta de regizor in scolile regilioase, este un atac dur, vehement la adresa minciunii institutionalizate. Filmul a fost primit cu proteste vehemente de multi spectatori, dar scandalul nu a facut decat sa ii creasca popularitatea.
In 2006 Pedro Almodovar a lansat pe marile ecrane filmul Volver, care a castigat la Festivalul de Film de la Cannes premiul pentru cel mai bun scenariu si pentru cea mai buna actrita.
