Spectacolul este extraordinar. Ada Milea e, intr-adevar, "on the road". Stilul i se imbunatateste de la un proiect la altul si fiecare proiect e o statie spre celalalt. Ca si in cazul lui "Quijote", adaptarea piesei originare a lui Gellu Naum, suprarealista pana in nervuri, e tratata de Ada Milea, impreuna cu Alexander Balanescu, ca o calatorie. Una in care locul lui Sancho e luat de Friday (spectacolul e in engleza), iar Dulcineea se transforma intr-o sirena prostituata care il seduce pe analfabetul Friday, spre nefericirea lui Robinson. Iar acesta, o data ce-si intalneste mama, o porneste la drum, intr-o alt fel de odisee. Libretul e scurt, sec si cuprinzator, de un umor nebun, dar si de un absurd tragic, iar linia melodica ne duce o data cu cei doi artisti si prin alte locuri, cum ar fi folk-ul lui Bob Dylan, efleurarile preclasice ori asimetriile lui Laurie Anderson. Alexander Balanescu spunea cu alta ocazie ca vede muzica, atunci cand compune, ca pe o arhitectura. Alaturi de Ada Milea, de o vioara (care a pierdut in spectacol doua corzi) si de o chitara, Alexander Balanescu ne-a convins de ce pentru el "Insula" e un proiect foarte important. Spectacolul e viu, vesel, tragic, destept. Mai ales tradeaza o mare libertate interioara. Pe "Insula Naum" e loc destul. Un articol de Iulia Blaga