Paul Klee (18 decembrie 1879 - 29 iunie 1940), pictor expresionist elvetian, profesor, scriitor, grafician.
A fost unul dintre cei mai importanti artisti ai secolului XX, precum si un important teoretician al artei, considerat un model si o sursa de inspiratie pentru tinerele generatii.
Nascut in Elvetia, Klee avea sa imbine in creatia sa influente diverse, de la arta primitiva la suprarealism si cubism. A crescut intr-o familie instarita si a luat lectii de muzica, fiind un talentat violonist. Decide sa se dedice artei, dupa indelungi ezitari, si se inscrie in 1900 la Academia din Munchen. Il are ca profesor pe Franz von Stuck, pictor simbolist foarte popular in epoca. Intre 1901 - 1902 Klee pleaca in Italia, unde descopera entuziasmat arta bizantina.
Primele sale lucrari sunt compozitii de grafica si gravuri, care combina elemente satirice, grotesti si suprarealiste, demonstrand influenta lui Goya si Ensor. Titlurile sunt definitorii pentru creatiile sale ulterioare, precum Doi barbati se intalnesc, fiecare crezand ca unul dintre ei este de rang mai inalt.
Dupa ce se casatoreste in 1906 cu pianista Lili Stumpf, Klee se stabileste la Munchen, pe atunci un important centru al avangardei artistice si in acelasi an isi prezinta pentru prima data lucrarile intr-o expozitie. Prietenia cu Wassily Kandinsky si August Macke il determina sa se alature grupului expresionist Der Blaue Reiter. Un punct crucial in cariera lui Paul Klee a fost vizita facuta in Tunisia in 1914, alaturi de Macke si Luis Molliet. Fascinat de vitalitatea si culorile intalnite acolo, isi schimba si stilul, realizand compozitii pline de culoare, asemanatoare mozaicurilor pe care le vazuse in perioada petrecuta in Italia.
Klee a inclus adesea litere si cifre in compozitiile sale si alaturi de limbajul sau artistic complex, care cuprindea simboluri si semne variate, inspirate de inconstient, a creat o maniera personala si stranie, pe suporturi diverse.
Dupa primul razboi mondial Klee a predat la Scoala Bauhaus, unde a fost coleg si cu prietenul sau Kandinsky. Publica in 1925 unul dintre cele mai interesante dintre eseurile sale de teorie a artei, Carnet pedagogic, in care incerca sa defineasca si sa analizeze elementele vizuale principale si metodele de aplicare a acestora. Din 1931 incepe sa predea la Dusseldorf Akademie, dar este concediat de guvernul nazist, fiind trecut si pe lista "artistilor degenerati". Pleaca in 1933 in Elvetia, unde se imbolnaveste grav. Mai lucreaza cu greu, intr-un stil marcat de linii groase, intunecate, inspirandu-se cel mai des din propria viziunea asupra razboiului si mortii. Moare in 1940, dupa ce a reusit cu greu sa termine ultimele sale lucrari.
