Capul de acuzare: cartea sa "Saptamana rosie"Intr-un numar de la inceputul acestei veri cotidianul Le Monde a publicat un articol al sociologului roman Mihai Dinu Gheorghiu, articol care-l are in vizor pe Paul Goma.Titlul articolului ne da fiori: Onoarea pierduta a unui disident roman. Subtitlul: Cum a putut Timisoara, oras-simbol al revolutiei din 1989, sa-l omagieze pe autorul unor scrieri negationiste?Articolul a fost tradus in romaneste intr-o revista saptamanala de audienta. Deci unii dintre noi cam stiu
despre ce e vorba. Revenim totusi pentru ca Paul Goma e Paul Goma si probabil mai sunt inca destui nepusi la curent cu ceea ce s-a intamplat.
In ianuarie 2007 primarul Timisoarei Gheorghe Ciuhandu i-a decernat scriitorului disident titlul de cetatean de onoare al orasului, avand in vedere meritele sale remarcabile in lupta anticomunista. Asa cum aflam, acel gest a fost aspru criticat de comunitatea evreiasca din Romania precum si de Ambasada Israelului in tara noastra. La o prima vedere nu prea intelgem ce a putut sa starneasca indignarea celor mai sus amintiti.
Autorul articolului din Le Monde ne improspateaza insa repede memoria aducand in discutie cartea lui Paul Goma Saptamana rosie, 28 iunie, 3 iulie 1940, carte publicata in 2002 de editura Vremea.Intamplator cunosc lucrarea si cred ca am si semnalat-o in cuprinsul aceluiasi suplment. Ce face Paul Goma in cartea sa? Pur si simplu el se refera la un fapt consemnat de istorie, acela ca in momentul sinistrei si rusinoasei retrageri a trupelor romane din Basarabia in urma ultimatumului sovietic din 28 iunie 1940, o parte a populatiei bastinase le-a huiduit si le-a scuipat, printre cei care s-au facut vinovati de o asemenea atitudine numarandu-se si destui evrei. Paul Goma vine in cartea sa cu documente pentru a-si sprijini teza. In ciuda stilului pe alocuri alambicat care face dificila intelegerea, mai ales cand ai nevoie de precizie si nu de patos, in cartea cu pricina el face eforturi pentru a fi limpede si a risipi price dubiu ce ar putea plana asupra mesajului transmis cititorului.Asadar Paul Goma se refera la un segment al istoriei contemporane care dincolo de orice partizanat, se cuvine luat ca atare, in litera sa. Evident, din acest moment incolo portile sunt deschise si pe calea asternuta se pot furisa orice puncte de vedere tendentioase. Explicatia lui Paul Goma potrivit careia brutalitatea cu care regimul Antonescu i-a tratat pe evrei in timpul campaniei militare din 1941 s-ar datora comportamentului acestora din urma cu un an inainte la adresa ostasilor romani, este propusa si nu impusa. Fiindca suntem crestini si nu acceptam formula de altminteri vetero-testamentara, ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, o asemenea explicatie, de inteles totusi fiindca la urma urmei oameni cu slabiciuni suntem, nu are cum sa stea in picioare, mai ales ca e mai mult ca sigur ca evreii pedepsiti in campania din 1941 nu erau neaparat aceia care in 1940 ne huiduisera. Poate, acestia au scapat nevatamati, dar atasamentul fata de statul sovietic ii descalifica oricum.Deci daca au avut de suferit in momentele ofensivei armatei romane, aceasta s-a in--tamplat fiindca erau bolsevici si cominernisti si nu evrei asa cum, din pacate, cei care nu-l agreeaza pe Paul Goma insinueaza.Dar autorul articolului semnalat merge si mai departe. Oare este posibil ca un autor care continua sa alimenteze polemicile antisemite din Romania sa beneficieze de protectia statului francez? Este posbil ca statul roman sa ignore starea de fapt si sa nu sanctioneze potrivit propriilor legi pe aceia care ignora asemenea atitudini ? Daca tac nu inseamna ca si personalitatile culturale care l-au sustinut pe Paul Goma sunt de acord cu atitudinea sa si atunci se discrediteaza de la sine?
Ideea ca un autor care toata viata a luptat pentru libertatea de opinie sa ajunga sa fie aruncat in strada fiindca emite niste pareri, oricare ar fi acestea, reprezinta o reactie antidemocratica extrem de urata. stim ce-a patit Roger Garaudy intrucat si-a ingaduit sa pune in discutie anumite aspecte ale Holocaustului. Poate intr-adevar el a sarit peste cal deoarece cu suferinta unor semeni de-a-i nostri nu are rost sa te joci. Sau sa-i pui la indoiala temeiurile. Numai ca Paul Goma nu e nici pe departe Roger Garaudy. El nu se leaga de evrei ci de acei evrei bolsevici care prin angajamentul internationalist si ateu se desparteau ei insisi de tot ceea ce inseamna etnie si traditie iudaica. Saptamana rosie este rosie deoarece acesta este adevarul istoric. Crimele din 1941 sunt si ele tot un adevar. A le apropia sau a le deduce unele din altele e o greseala, a persevera in greseala e tot o crima. Numai ca in calitatea de fiinte ganditoare si nu roboti programati avem dreptul sa facem asocieri, disocieri, intepretari. Paul Goma este la randul lui un interpet al istoriei sale care-l doare asa cum pe fiecare om il doare ceea ce are legatura cu neamul sau. Nu i se poate imputa suferinta si chiar si anumite excese facute in numele acesteia. Acordandu-i-se titlul de cetatean de onoare al Timisoarei s-a avut in vedere tocmai aceasta suferinta pe care el a vrut sa si-o exprime fara sa-i fie frica. Sa ajunga curajul din virtute pacat si din onoare dezonoare? Iar adevarul este unul singur. Nu sunt adevaruri mai adevarate decat altele. Daca e asa, atunci intervin din nou puterea, abuzul, dictatul, falsul. Asta vrem? Sa ne intoarcem de unde am plecat?
