Pictorul impresionist francez Paul Cezanne isi dorise de cand era copil sa devina un mare artist. Tatal sau incerca mereu sa-l faca sa se razgandeasca, spunandu-i : - Pictorii nu castiga mai nimic si ai nevoie de bani ca sa traiesti asa cum se cuvine. - Nu ma intereseaza sa fiu bogat, imi doresc sa pictez. Cezane nu a fost niciodata bogat, caci tablourile sale au inceput sa se vanda doar dupa moartea sa. Nu a trait nici in saracie, pentru ca tatal sau fusese bancher, asa ca avusese grija sa-i lase suficienti bani, dar nu destul pentru lux. Odata, in Paris, cand era destul de stramtorat, s-a intalnit cu Renoir. Cezanne avea sub brat tabloul sau "Les Baigneuses", care avea ulterior sa valoreze enorm, cautand un cumparator, pe orice suma. Renoir a ridicat din umeri. La ce-i trebuia un tablou, cand se chinuia destul cu ale lui.
La urmatoarea intalnire, Cezanne a recunoscut ca nu a putut sa vanda tabloul, asa ca il facuse cadou unui prieten muzician, pasionat de arta, dar prea sarac sa cumpere picturi. Dupa moartea lui Cezanne, celebrul negustor, numit Vollard, a inceput sa-i caute tablourile, mergand prin casele celor care il cunoscusera pe artist. Nu mica i-a fost surpriza cand a fost cautat de un biet taran, care primise de la Cezanne un tablou. Taranul i-a cerut o suma pe care o credea fabuloasa, 150 de franci, pe care Vollard i-a platit fara ezitare. Dupa cum povestea ulterior, ar fi dat si 1500 de franci. Nu se stie cu ce suma a vandut Vollard tabloul mai tarziu. |
