1. Paul Cezanne provenea dintr-o familie instarita, privilegiu doar sperat de altii care i-a permis sa se dedice artei. Tatal sau, Louis-Auguste Cezanne, cofondatorul unei banci, l-a sprijinit financiar pe fiul sau, singura conditie fiind ca acesta sa se dedice unei cariere juridice. Paul Cezanne a respectat dorinta tatalui si s-a inscris la Universitatea Aix, unde intre 1858-1861 a urmat cursurile facultatii de drept. Cum in aceeasi perioada a facut si primele cursuri de pictura, tentatia picturii s-a dovedit mai puternica si, la terminarea studiilor, Cezanne pleaca la Paris. Dupa indelungi ezitari tatal i-a acceptat alegerea, iar Cezanne avea sa primeasca mai tarziu o impresionanta mostenire de 400.000 de franci.
2. In tinerete Paul Cezanne a fost bun prieten cu Baptistin Baille dar si cu Emile Zola, viitorul scriitor de succes, fiind “cei trei inseparabili”. Cezanne avea o personalitate retrasa, dar a ramas foarte apropiat de Zola pana in 1888, cand autorul a avut neinspirata ideea de a-si folosi prietenul ca model pentru Claude Lantier, eroul din L'Oeuvre/Creatie, pictor cu un destin tragic si ambitii nemasurate. Considerand-o o adevarata jignire Cezanne a rupt relatia cu Zola, nu fara regrete insa.
3. Inceputurile sale artistice au stat sub influenta lui Camille Pissarro, care a fost mai mult decat un maestru, mai curand o figura paterna si un prieten mai in varsta care a vazut in Cezanne, in acea vreme adesea respins de contemporanii sai, un discipol si un talent autentic. Mai tarziu Cezanne si cel numit adesea “decanul pictorilor impresionisti” au lucrat impreuna, ca doi egali, iar influenta pe care Pissarro a avut-o in anii de inceput ai lui Cezanne a fost decisiva.
4. Nudurile din tablourile sale au fost pictate in cea mai mare parte din imaginatia artistului pentru ca nu ar fi reusit sa gaseasca modele dispuse sa ii pozeze, mai ales in perioada de inceput. Si cum banii nu ii lipseau, cel mai probabil de vina a fost timiditatea sa. Cu toate acestea se va casatori cu un model, Marie Hortense Fiquet, foarte populara in epoca, insa doar dupa o relatie indelungata (17 ani) si dupa ce aceasta ii daruise deja un fiu. Mai mult, de teama ca tatal sau ii va taia alocatia lunara, Cezanne a tinut mult timp secreta legatura fata de parintii sai.
5. Era deschis mereu experimentului si isi formase propria maniera de lucru. De exemplu atunci cand picta naturi statice cu prefera sa foloseasca flori artificiale. Cum si in portretistica prefera sa revina si sa adauge noi detalii sau chiar straturi de culoare peste compozitia mai veche, cu atat mai mult folosea aceasta tehnica in naturile sale statice cu flori, putine la numar, si doar trei in care a folosit flori naturale. La fel de bizar pentru ceilalti era felul in care picta direct, fara a desena intai o schita, fie si una rudimentara.
6. Un artist prea putin increzator in propriile forte, mai ales in perioada de inceput, Paul Cezanne avea sa se dovedeasca in ultimii ani si mai ales postum unul dintre cei mai influenti artisti ai vremii. Epoca in care lucrarile sale erau ironizate de contemporani si respinse la inscrierea in expozitiile oficiale parea doar o amintire neclara. Avea sa marcheze decisiv cubismul si fovismul, noile generatii de pictori il considerau un maestru si aproape un simbol, iar mai tarziu Picasso si Matisse il prezentau cu devotiune ca un model. Bizar si nu lipsit de ironie mai ales tinand cont ca in ultimii ani batranul pictor era tot mai retras si singuratic, luptandu-se cu problemele de sanatate. Nici in tinerete nu fusese un pasionat al boemei, gasind Parisul prea agitat pentru gusturile sale si preferand sa revina adesea in Aix-en-Provence, localitatea natala si locul unde se simtea cel mai bine.
Nimeni nu si-ar fi imaginat in timpul vietii lui Cezanne ca acesta va fi autorul unuia dintre cele mai scumpe tablouri din lume. Jucatorii de carti, pictura celebra realizata la sfarsitul secolului XIX, o scena simpla cu muncitori cufundati intr-un joc, fumandu-si pipele, s-a vandut in 2011 pentru mai bine de 250 milioane de dolari. Este in acest moment pe locul al doilea in topul celor mai scumpe tablouri din toate timpurile, fiind devansat de o lucrare a lui Paul Gauguin, cumparata in februarie 2015 cu peste 300 de milioane de dolari.
