Pictorul francez Paul Cezanne a participat la putine expozitii in timpul vietii, preferand sa lucreze singur in atelierul sau si prezentandu-si lucrarile cel mult prietenilor. Refuzat de majoritatea colectionarilor si dealerilor vremii sale, Cezanne este astazi considerat unul dintre cei mai importanti precursori ai picturii moderne, atat pentru meticulozitatea cu care a reprodus in tablourile sale exact ceea ce ochiul vedea in natura, cat si pentru calitatile formei picturale la care a ajuns prin maniera proprie de tratare a spatiului, masei si culorii.
Portretul tatalui artistului, 1866, National Gallery of Art, Washington, D.C.
Cezanne a fost contemporan cu grupul impresionist, dar s-a situat mereu in afara acestuia, chiar daca a avut relatii de prietenii cu artistii impresionisti. Se distanteaza si stilistic, depasind pasiunea acestora pentru jocurile de lumini si tusele individuale in favoarea unei creatii solide si durabile, inspirate de clasicism.
Cezanne s-a nascut pe 19 ianuarie 1839 la Aix-en-Provence, in sudul Frantei. A facut scoala aici, imprietenindu-se cu viitorul prozator Emile Zola.
Intre 1859-1861 a urmat cursuri de drept, dar era mult mai pasionat de cursurile de desen pe care le urma in paralel. In ciuda opozitiei tatalui, care nu a fost niciodata de acord cu optiunea fiului sau, Cezanne s-a decis sa devina pictor si in 1861 l-a urmat pe Zola la Paris. Chiar daca nu era de acord cu plecarea fiului, tatal a acceptat sa il intretina. Ulterior Cezanne a avut sansa de a primi o mostenire importanta, care i-a asigurat independenta financiara pentru tot restul vietii. La Paris l-a cunoscut pe Camille Pissarro si cu ajutorul acestuia i-a cunoscut pe ceilalti membri ai grupului impresionist, alaturi de care isi va expune lucrarile in 1874 si 1877. Cezanne a ramas totusi in afara grupului. Intre 1864-1869 a incercat sa participe la fiecare editie a Salonului oficial, dar lucrarile propuse i-au fost de fiecare data respinse.
La inceputul deceniului al saptelea, cu ajutorul lui Pissarro, alaturi de care se obisnuise se lucreze in natura, in imprejurimile Parisului, la Auvers, a inceput sa introduca in compozitiile sale principiile de culoare si lumina ale impresionismului si a inceput sa foloseasca tuse mai relaxate, desi pastrase simtul masei si al interactiunilor planurilor care ii era specific.
Vaza albastra, 1883-1887, Musee d'Orsay, Paris
La sfarsitul acestei perioade Cezanne intra in faza constructiva, caracterizata prin tusele paralele care contruiesc la randul lor senzatia de masa. A continuat sa foloseasca acest stil pe tot parcursul anilor '80, cand, in seria de tablouri intitulate Jucatorii de carti incepe sa aduca modificari : o anumita soliditate arhitecturala si spatii intre figuri si obiecte, care par sa fie spatii vii.
Jucatorii de carti, 1890-1892, Luvru, Paris
In final, in solitudinea vietii sale din Aix, Cezanne intra intr-o noua faza.. Incepe sa prelucreze doar cateva subiecte de baza, de la care se mai abate foarte rar : naturi statice cu obiecte din atellier, studii de corpuri diverse, bazate in amre parte pe memorie si surse din arta trecutului, peisaje din regiunea Muntelui Sainte-Victoire, privit de la distanta.
Peisajele din ultimii ani, influentate puternic de noua pasiune a lui Cezanne pentru acuarela, au un aspect transparent si oarecum nefinisat, in timp ce personajele incluse in ultimele compozitii par din nou mai sobre si mai insufletite. Cezanne moare pe 22 octombrie 1906, cand lucrarile sale incepusera sa fie expuse si cunoscute in Europa, influentand decisiv viitoarele curente artistice : fovismul, cubismul si practic toate curentele artistice de la inceputul secolului XX.
Les grandes baigneuses, 1900-05, The Barnes Foundation, Merion, Pennsylvania
