 | Obiectul de analiză al REPUBLICII MONDIALE A LITERELOR nu este descrierea lumii literare în totalitatea ei, nici pretenţia, imposibilă, de a face o recenzie exhaustivă a literaturii mondiale. Se urmăreşte doar schimbarea perspectivei, descrierea lumii literare "pornind dintr-un anume punct de observaţie", cum spune Braudel, pentru a avea posibilitatea de a modifica viziunea criticii obişnuite, de a descrie un univers pe care scriitorii înşişi l-au ignorat întotdeauna şi de a arăta că legile ce guvernează această imensă şi ciudată republică - rivalităţi, inegalitate, lupte specifice - contribuie la luminarea într-un chip inedit - şi adesea radical nou - a operelor celor mai comentate şi, mai cu seamă, a operelor unora dintre cei mai mari revoluţionari literari ai acestui secol: Joyce, Beckett şi Kafka, dar şi Henri Michaux, Henrik Ibsen, Cioran, Naipaul, Danilo Kiš, Arno Schmidt, William Faulkner şi alţii. |
Spaţiul literar mondial, atât cel istoric, cât şi cel geografic - ale cărui contururi şi frontiere n-au fost niciodată trasate sau descrise - se întrupează în scritorii înşişi: ei sunt şi fac istoria literară. Vom încerca să situăm scriitorii (şi operele lor) în acest spaţiu imens care este, într-un fel, o istorie spaţializată.
Pascale Casanova, Republica mondiala a literelor, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007
