Vazut astazi, Parisul surprinde in esenta sa prin spatiile vaste, monumente, cladiri, coerenta si acea geometrie urbana eleganta, cel putin in zona sa istorica. Dar atunci cand Haussmann a revolutionat aspectul capitalei franceze, cu pretul protestelor, dramelor personale si a implicarii directe a unor nume ca Alexandre Dumas, Victor Hugo, Emile Zola sau Claude Monet (si nu, toti acestia nu erau deloc incantati de metamorfoza distrugatoare), mult din ceea ce iubeau locuitorii sai avea sa dispara pentru totdeauna. Strazi, cladiri istorice, piete, spatii incarcate de povesti si tragedii, de legende si basme intunecate, au ramas doar in literatura si in folclorul local, atunci cand nu au capatat, asa cum se intampla mereu, dimensiuni mitice. Un oras modern, un exemplu de urbanism revolutionar, aerisit, spatios, gandit pentru a pune in evidenta reperele culturale ale epocii si pentru a lasa spatiul necesar in viitor, pentru un asemenea proiect era nevoie de un vizionar (ceea ce Georges Haussmann fost) care nu se teme sa naruie totul, pentru a reporni de la zero.
O istorie pasionanta, necesara si adesea surprinzatoare a Parisului care pare sa fi aratat dintotdeauna ca in ghidurile de calatorie de astazi, analiza cu o documentare impresionanta si ampla fresca istorica, redata cu acribia unui cercetator pasionat de subiect si talentul unei prozatoare de calibru, este o carte esentiala pentru a intelege marea capitala. Chiar si pentru cei care nu au avut inca sansa de a ajunge in aceasta metropola, si care ar putea-o face pe viitor incercand sa regaseasca unele dintre spatiile si strazile evocate de Mary McAuliffe. Desi Parisul s-a schimbat fata de vremea lui Napoleon al III-lea si a lui Georges Haussmann, jocul retrairii si redescoperirii isi pastreaza farmecul, asa cum o arata si autoarea.
Mary McAuliffe, Paris. Napoleon al III-lea, baronul Haussmann si crearea unui oras al visurilor, editura Corint, 2022