La comemorare - initiata de fiul profesorului, tanarul Alexandru Ionescu - au participat rude, colaboratori, prieteni, intre care juristul Marius Dumitru si profesorul Gheorghe Costescu din grupul "Vocal Jazz Quartet", instrumentistii Dundi Brasoveanu, Radu Ghizasan, Lionel Ciorogar, Gheorghe Constantin, artistul fotograf Fred Nuss (care a expus cu acest prilej o impresionanta expozitie foto), profesorul de muzica Constantin Iridon, Claudia Ionescu, sotia celui disparut. In cuvinte calde, incarcate de emotie, ei au evocat contributiile sine qua non ale lui Nicolae Ionescu, timp de peste doua decenii, la emanciparea jazz-ului romanesc in genere si a celui sibian in special. Cu o rara fervoare, el a catalizat energii, a implicat in viata artistica tinere talente, muzicieni profesionisti si amatori, factori de decizie din institutiile culturale, dedicandu-si pana la sacrificiu existenta, zilele si noptile de neodihna promovarii jazz-ului prin toate formele si mijloacele posibile. Nicolae Ionescu a intemeiat si condus, din 1971, Clubul de jazz din Sibiu, a initiat primul curs de improvizatie la Liceul de Arta, a infiintat grupul "Vocal Jazz Quartet" din care facea parte, a pregatit tanara formatie instrumentala de la Liceul de constructii, a impulsionat si orientat spre jazz instrumentistii din Quintetul saxofonistului Radu Ghizasan, pe toti antrenandu-i in sustinerea de recitaluri si concerte-lectie, mijlocindu-le realizarea de inregistrari radio, si pe discuri, aparitii pe micul ecran. A vorbit si a scris mult despre jazz, inclusiv in reviste de peste hotare, a prilejuit sustinerea de evolutii scenice in tara si strainatate a artistilor de gen din Sibiu, Bucuresti, Cluj.
Dar cea mai importanta realizare a profesorului Nicolae Ionescu ramane Festivalul de jazz de la Sibiu care s-a bucurat de o meritata recunoastere internationala, fiind demult inscris in calendarele manifestarilor de similare de pe continent. Poate ca o piatra de temelie la edificarea prestigiului ce a condus la desemnarea actuala a vechiului burg transilvan drept capitala culturala europeana, a fost pusa si de Festivalul jazz-ului derulat anual incepand din 1974, preluand dupa trei ani de intrerupere, stafeta primelor trei festivaluri de la Ploiesti si pastrandu-le pe acelea in numerotarea editiilor. Festival National de-a lungul a noua editii, trei ploiestene si sase sibiene, a devenit din 1980 international, pentru a oferi melomanilor romani ce soseau in fiecare an la Sibiu ca la o Mecca a jazz-ului, ocazii unicat de a cunoaste arta unor personalitati de prim rang ale firmanentului acestei arte.
Si tot Nicolae Ionescu, impreuna cu Emil Stratulat, directorul de atunci al Casei de cultura a studentilor din Sibiu, a initiat si organizat din 1980, Galele Jazz-ului de la Costinesti. Sa revenim insa in areal transilvan: desi astazi unii uita ori ignora adevarul de toti cunoscut, nimeni altul decat Nicolae Ionescu a fost cel care a investit daruire, timp, profesionalism, diplomatie in pastorirea pana in 1991 inclusiv, a Festivalui de Jazz de la Sibiu. O sarbatoare muzicala de traditie care, in chipul cel mai firesc, ar trebui sa-i permanentizeze pe frontispiciu numele. Pentru contemporani, in zilele actuale dominate de efemer si superficialitate, reprezinta un sentiment tonic cinstirea memoriei unui adevarat parinte al jazz-ului, neclintit in vremile atator clintiri.
