Dupa terminarea scolii primare in satul natal, fiul Grigore urmeaza Liceul "Al. Papiu Ilarian" din Targu-Mures, iar in 1940, clasele cu limba de predare romana se desfiinteaza si se transfera la Bistrita, apoi la Cluj Napoca. Este incorporat pentru cateva luni in armata, apoi urmeaza cursurile Academiei Teologice din Cluj si le finalizeaza la Blaj in 1947, cand isi ia licenta in teologie.
In aceleasi an se casatoreste cu invatatoarea Letitia Oltean, iar in 15 august 1947 (sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului) este hirotonit de catre Preasfintitul Episcop dr. Ioan Suciu, in capela "Fecioara Saracilor de la Carbunari" _ langa Blaj. Este numit preot in satul Comori, judetul Mures, unde lucreaza numai un an. In octombrie 1948, odata cu interzicerea Bisericii greco-catolice este somat sa paraseasca parohia daca nu semneaza trecerea la ortodoxism. Refuzand acest gest, se retrage la Moisa si continua sa slujeasca zilnic Sf. Liturghie in clandestinitate, deplasandu-se in diferite localitati, unde oficia botezuri si cununii, asigurand asistenta spirituala credinciosilor fideli bisericii greco-catolice.
Este urmarit de catre Securitate si se fac multe presiuni pentru colaborare, dar refuzand sa semneze, i se spunea acelasi lucru: "Pleaca banditule, ca o sa avem noi grija de tine!" Nu scapa de amenintare si in ianuarie 1951, odata cu arestarea Cardinalului dr. Alexandru Todea este "ridicat" noaptea de langa sotie si copii, fara mandat de arestare. Este retinut si anchetat la Securitate in Targu-Mures si Bucuresti timp de sase luni, apoi este trimis in detentie la Canalul
Dunare-Marea Neagra, la Cernavoda si la Capul Midia, timp de peste doi ani, in conditii de exterminare fizica si psihica. Aici cunoaste mari personalitati ale bisericii greco-catolice care oficiau in fiecare noapte Sf. Liturghie si impartea tuturor preotilor Sf. Taina a Cuminecaturii. Parintele Dogaru avea ca partener de munca un general, Mocsulski si incarcau zilnic un vagon de piatra, cu hrana insuficienta si saraca in calorii. Muncind in conditii extrem de grele, n-a incetat sa se roage Maicii Domnului, chiar in timpul muncii recitau Sf. Rozar impreuna cu generalul.
In toamna anului 1953 este eliberat, dar isi continua activitatea spirituala in randul enoriasilor si este iarasi amenintat cu arestarea. Credinta, speranta si iubirea l-a detasat pe vrednicul apostol al lui Christos de cele pamantesti, ducand o viata modesta, unita cu Christos, i-a dat curajul de a munci, a lupta si a suferi cu bucurie pentru a dobandi mantuirea sufletului.
Cu multa tenacitate si munca cinstita reuseste sa se angajeze la Liceul "Al. Papiu Ilarian" ca om de serviciu, bibliotecar, laborant, secretar, administrator si chiar contabil-sef. Datorita seriozitatii si constiinciozitatii este pastrat ca angajat pana la pensionare in 1984, pentru a-si intretine numeroasa familie cu 8 copii, care s-au realizat cu totii, urmand studii superioare.
Dupa obtinerea libertatii bisericii noastre, in 1990, vrednicul apostol al lui Christos trece la actiune si prin Mitropolia de la Blaj cauta sponsori in lumea catolica occidentala, ajutoare pe care le gospodareste cu multa chibzuinta, ajutat si de credinciosi, mai ales cu multa munca fizica, cat si cu aportul material si moral al copiilor sai. Incepe construirea a doua biserici, una la Moisa, pe terenul casei socrilor, cu hramul "Neprihanita Zamislire", iar pe poteca ce urca lin spre biserica construieste o Grota cu aceeasi tema, dupa Grota aparitiei Maicii Domnului de la Lourdes din Franta, singura din judetul nostru, finalizata in 1996.
In acelasi timp, din suma adunata reuseste sa cumpere o casa veche in Cartierul "Unirii", cu curte, unde se construieste a doua biserica cu hramul "Regina Sf. Rozar", finalizata in 1997. Tot aici construieste si o casa parohiala. Bisericile sunt dotate cu toate cele necesare, la nivelul cerintelor actuale, sunt frumos pictate de catre ginerele parintelui canonic, pictorul Valentin Muste.
Pentru activitatea sa pe plan spiritual si buna organizare, Preafericirea Sa, Arhiepiscopul Major Lucian l-a numit Canonic Mitropolitan si purtator al braului rosu. Putem afirma ca talantii cu care l-a inzestrat Dumnezeu au fost bine fructificati si prin marea sa modestie este un exemplu viu de viata, un adevarat model de urmat pentru preotii tineri. Zilnic slujeste Sf. Liturghie, iar seara se recita Sf. Rozar si face Binecuvantarea Euharistica, bucurandu-se inca de o memorie excelenta. Datorita diminuarii puterilor fizice, in sarbatori si dumineci si in alte probleme ale parohiei este ajutat de vrednicul preot paroh Ovidiu Comes, care mai are si o filie de administrat.
In acest an, cand se implinesc 60 de ani de preotie si casatorie, ii dorim parintelui canonic multa sanatate, putere de munca si rabdare in purtarea crucii alaturi de preotii colaboratori, familie, cu cei 27 de urmasi _ copii, nepoti si stranepoti, precum si de credinciosii pe care-i pastoreste. Sarbatori Fericite!
