Romanul care a stat la baza celebrului film “Parfum de femeie”, cu Al Pacino in rolul principalMarele succes al prozatorului Giovanni Arpino a fost publicat in 1969, distins cu Premiul Moretti in acelasi an, si ecranizat pentru prima oara in anul 1974, cu Vittorio Gassman in rolul principal, Dino Risi semnand regia. Cu siguranta publicul larg cunoaste mai curand versiunea din 1992 cu un memorabil Al Pacino jucandu-l pe colonelul orb Frank Spade, partitura care i-a adus lui Pacino un Oscar, pelicula impunandu-se repede ca unul dintre titlurile devenite clasice.
In romanul “Parfum de femeie” personajul principal este sarcasticul, crudul si tristul capital Fausto, care si-a pierdut vederea si degetele unei maini in timpul unor manevre militare. Asa ca in timpul excursiei sale anuale prin Italia va avea nevoie de un ajutor, un companion, cineva care sa fie tot timpul al dispozitia dificilului capitan. Imposibil de suportat, mereu nervos, ironic pana la cruzime, luptandu-se mai mult cu intunericul din adancul sau decat cu bezna in care este nevoit sa traiasca, Fausto este un stapan crud si devine o sarcina dificila, aproape imposibila, la care tanarul si naivul recrut ar vrea sa renunte. Si-a dorit sa fie de ajutor, sa fie bun, sa fie la dispozitia unui infirm, dar in scurta vreme ajunge sa regrete, iar zilele petrecute impreuna se anunta lungi, interminabile, insuportabile. Dar trecand de la un oras la altul ca intr-o poveste cu iz picaresc acesti doi straini ajung nu doar sa se inteleaga pe sine, dar si sa vada, chiar fara sa priveasca, adevaratul “celalalt” in spatele strainului de langa ei. Si daca initial tanarul si-a dorit sa ajute, pana la sfarsit Fausto va fi cel care il invata cum sa vada lumea cu totul altfel decat pana acum, iar capitanul isi gaseste in sfarsit un rost, un prieten si poate fiul pe care nu a crezut vreodata ca il va avea.
Giovanni Arpino, Parfum de femeie, Humanitas Fiction, 2020
