In data de 7 mai 1999 Papa Ioan Paul al II-lea ajungea pentru prima data Romania, fiind primul Pontif care vizita o tara ortodoxa dupa Marea Schisma din 1054. Dar cine a fost acest reprezentant al Bisericii Catolice, care isi dorea sa uneasca din nou bisericile crestine la peste aproape un mileniu de la despartire, asa cum o marturisea adesea.
Papa Ioan Paul al II-lea, cel de al 264-lea Papa si primul Suveran Pontif polonez, a condus Biserica Catolica pentru aproape 27 de ani, pana pe 2 aprilie 2005, remarcandu-se prin eforturile facute in lupta impotriva comunismului in special si a oricarei forme de totalitarism si prin energia cu care a calatorit in intreaga lume, in cele mai indepartate colturi, pentru a obtine pacea si linistea necesare.
A vizitat peste 100 de tari, cu mult peste predecesorii sai, si se spune ca a facut mai multe canonizari decat toti papii dinaintea lui pusi laolalta. A fost Papa intr-o perioada in care catolicismul incepea sa isi piarda influenta in tarile dezvoltate si sa castige in tarile Lumii a Treia. A fost, nu in ultimul rand, un personaj extrem de popular in intreaga lume, fiind respectat si chiar iubit de multimi indiferent de credinta fiecaruia. Era si un poliglot remarcabil, vorbind in afara de poloneza si italiana, germana, engleza, spaniola, franceza, rusa, portugheza si latina.
Biografia sa este o interesanta poveste. Karol Jozef Wojtys-a s-a nascut pe 18 mai 1920 la Wadowice, in sudul Poloniei. Mama sa a murit cand avea doar noua ani, iar tatal sau a facut totul pentru ca fiul sau sa isi poata continua studiile. La varsta e 12 ani isi pierde si tatal. Viitorul papa era pasionat de fotbal, jucand mai ales ca portar.
A urmat cursurile Universitatii Jagiellonian din Cracovia, a lucrat ca bibliotecar si si-a facut pregatirea militara obligatorie. In tinerete a fost sportiv, actor si dramaturg, reusind sa invete mai multe limbi straine, precum si greaca si latina. In timpul razboiului o buna parte dintre profesorii Universitatii au fost arestati, iar cursurile suspendate. A lucrat ca mesager si ca lucrator intr-un atelier de prelucrat piatra.
Din 1942 se inscrie la un seminar clandestin condus de Arhiepiscopul din Cracovia, Cardinalul Sapieha. A devenit preot pe 1 noiembrie 1946 si la putin timp este trimis sa isi continue studiile teologice la Universitatea Sf Toma Aquina, cunoscuta sub numele de Angelicum, unde isi da licenta si mai tarziu doctoratul in Teologie. Chiar daca lucrarea - bazata pe textul latin Doctrina de fide apud S. Ioannem a Cruce - s-a bucurat de aprecierea comisiei, nu a putut primi titlul de doctor pentru ca nu isi permitea sa tipareasca lucrarea (o regula de baza a Universitatii). Abia mai tarziu, in luna decembrie, a reusit sa obtina doctoratul cu ajutorul profesorilor de la Facultatea de Teologie a Universitatii din Cracovia. A obtinut un al doilea doctorat in 1954, cu un studiu despre posibilitatea unei etici catolice bazate pe sistemul etic al lui Max Scheler. De aceasta data nu si-a putut obtine diploma din cauza autoritatilor comuniste, care au interzis Universitatii sa il decerneze. Abia in 1957 a reusit sa isi ia doctoratul in filosofie de la Universitatea Catolica din Lublin, unde din 1956 ocupa si Catedra de Etica.
Un an mai tarziu este numit epicop si ajutor al Arhiepiscopului Baziak, fiind la doar 38 de ani cel mai tanar episcop din Polonia. Participa in 1962 la cel de al Doilea Consiliu de la Vatican si in decembrie 1963 este numit Arhiepiscop de Cracovia, iar in 1967 Papa Paul VI il numeste cardinal. In august 1978 este ales Papa Ioan Paul I, care moare dupa doar 33 de zile. La cea de a doua alegere Karol Wojtyla a fost preferat in fata unor cardinali italieni foarte puternici si influenti. La 58 de ani, devenea noul Papa, cel mai tanar de la Papa Pius al IX-lea, ales in 1846. La fel ca si predecesorul sau, Papa Ioan Paul II a renuntat la ceremonia traditionala si s-a multumit cu o numire simplificata pe 22 octombrie. Incepea povestea unui Papa care a scris istorie.
Dar Karol Wojtyla nu a fost ferit de pericole nici atunci cand a ajuns sa fie numit Papa Ioan Paul al II-lea. Pe 13 mai 1981 Papa a fost impuscat si ranit grav in Piata St Pietro. Atentatorul a fost prins si condamant la inchisoare, iar Papa l-a vizitat in inchisoare in 1983. Un al doilea atentat a avut loc pe 12 mai 1982, la Fatima, Portugalia, cand un barbat a incercat sa il injunghie cu o baioneta, fiind oprit in ultimul moment de agentii de paza. Atacatorul, un preot spaniol ultra-conservator se impotrivea reformelor impuse de Vatican. Noul Papa nu s-a luptat doar cu tentativele de asasinat, ci si cu numeroasele probleme de sanatate. Prima tentativa de asasinat l-a afectat profund din cauza gravitatii ranilor. Dupa aceea maladia Parkinson a inceput sa ii afecteze gesturile si vorbirea, cu toata energia de care dadea dovada, iar starea sa de sanatate s-a deteriorat treptat.
Papa Ioan Paul al doilea a fost un adevarat erou al Bisericii Catolice si nu numai. A luptat incercand sa defineasca rolul Bisericii si Crestinismului in lumea moderna, impotrivindu-se ideilor si ideologiilor totalitare, materialiste si capitalismului salbatic. Chiar daca se gasea in relatii bune cu liderii politici occidentali, nu a ezitat sa critice consumismul existent la nivelul maselor, care distruge spiritul, promovand o libertatea apropiata de anarhie.
7 mai 2006
