Panait Istrati
Panait Istrati, scriitor roman de limba romana dar si franceza, s-a nascut pe 10 august 1884 la Braila si a murit pe 16 aprilie 1935 la Bucuresti.
Primele incercari literare dateaza din 1907, facand publicistica in presa muncitoreasca din Romania, debutand cu articolul Hotel Regina, semnand P. Istrati, in revista Romania muncitoare. Intre 1910-1912 isi publica, in aceeasi revista, primele povestiri: Mantuitorul, Calul lui Balan, Familia noastra, 1 Mai. Colaboreaza si la alte ziare: Viata sociala, Dimineata, Adevarul.
In 1913 la Cairo a scris Note din Egipt, iar in anul urmator pleca la Paris si invata foarte bine limba franceza citind din Voltaire, Balzac, Rousseau. In 1923 a fost publicata povestirea Chira Chiralina in revista Europe a scriitorului francez Romain Rolland, aparuta in volum un an mai tarziu.
A publicat apoi Ciulinii Baraganului (1928) si Les recits d'Adrien Zograffi / Povestirile lui Adrian Zograffi, primul ciclu Zograffi. Al doilea cuprinde Codine (1925), al treilea e format din Mikliail (1927), ultimul din La maison Thiiringer (1933), Le bureau de placement (1933), Mediterranee (1934-1935). Acestea si altele, printre care La familie Perlmutter (1927), Le refrain de lafosse. Nerrantsoula (1921), Les chardons du Baragan (1928), Tsatsa Minnka (1931), Trecut si viitor (1925), Mes departs (1928), Pour avoir aime la terre ( 1930) au fost publicate in Franta si simultan in Romania.
Simpatizant al ideilor socialiste, in 1927 a vizitat Moscova si l-a intalnit pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis, despre care a scris mai tarziu in romanul Zorba Grecul, a revenit in 1929 si a scris, impreuna cu scriitorii rusi Victor Serge si Boris Suvarin, Vers l'autre flamme - Confession pour vaincus, despre abuzurile regimului comunist. A fost repudiat de socialistii din tara si acuzat de fascism.
In 1930 s-a intors in tara, a plecat apoi in Germania si in Austria, in 1933 era in Franta pentru a se trata de tuberculoza si in 1933 publica eseul L'homme qui n'adhere a rien. Opera lui Panait Istrati, scrisa in franceza si romana, a fost tradusa in peste 30 de limbi.
Sursa foto: wikimedia.org
A.I.
editor artline.ro
6 februarie 2012