Panait Cerna

Nascut pe 25 septembrie 1881, Panait Stanciof (va prelua ulterior comunei natale Cerna ca pseudonim) era fiul lui Panait Stanciof, invatator care venise in Romania din Bulgaria, cu mai putin de un deceniu in urma, si avea sa isi paraseasca familia inainte de nasterea viitorului poet si traducator. Mama lui Panait Cerna, Maria Tascu, se va recasatori in scurta vreme cu Naum Costea. Panait urmeaza cursurile scolii primare din Cerna, reusind in 1893 sa se inscrie la Liceul "Nicolae Balcescu" din Braila, incepand in acei ani sa scrie si sa faca primele sale traduceri. Citeste mult, de la clasicii romani la autori straini, fiind atras mai ales de poezie si cum vorbea atat franceza cat si germana reusea sa citeasca volumele respective in original. In timpul vietii s-a bucurat nu doar de aprecierea unor critici importanti, dar se poate spune ca Panait Cerna era un autor cunoscut, cu o oarecare influenta si o prezenta des intalnita in paginile revistelor literare din epoca.

Debuteaza pe 25 august 1897 in paginile revistei "Foaia interesanta" a lui Cosbuc, Panait Cerna publicand aici poezia Trecut (dupa Lenau). Era si prima oara cand semna "oficial" Panait Cerna, si un an mai tarziu, in 1898, publicat si prima sa poezie originala in revista "Carmen". Urmatoarea perioada este una in care citeste mult, traduce, scrie si reuseste sa publice in gazetele vremii, si totul inainte de a-si termina studiile liceale. In 1900 il regasim inscris la doua facultati bucurestene, aparent opuse: Fizico-Chimie si Filozofie. Va renunta in scurta vreme la perspectiva unei cariere stiintifice si urmeaza, asa cum faceau multi dintre tinerii atrasi de literatura in epoca, Facultatea de Filozofie, nevoit sa se intretina singur. Nu renunta la perspectiva unei cariere literare in ciuda dificultatilor financiare si in urmatorii ani publica poezie si recenzii in "Revista moderna", "Samanatorul", este apreciat de Titu Maiorescu, Cosbuc, Vlahuta, Iorga, desi este greu de spus astazi cat stiau acestia despre dificultatile materiale cu care se confrunta tanarul literat si mai ales daca l-ar fi putut ajuta.

In 1905 i se descopera primele semne ale tuberculozei, si se va interna la sanatoriul din Sinaia. Cu o scurta pauza cand revine la Bucuresti pentru examenul de licenta va ramane aproape tot anul, continuand sa scrie si sa citeasca acolo, sigur ca se va vindeca definitiv. Este o perioada prolifica pentru poetul Panait Cerna, care in februarie 1906 va sustine si examenul de licenta, mutandu-se din august la Campulung Muscel. Cu ajutorul membrilor Junimii va pleca in 1907 la studii in Germania, continuand sa scrie si sa trimita gazetelor din tara poeziile sale, in special publicatiei "Convorbiri literare". Sta mai ales la Berlin (va reveni rar in tara) unde are proiecte vaste si entuziaste: un studiu despre Faust, invatarea limbii engleze, reuseste sa obtina si o bursa si pare ca s-a adaptat perfect tarii de adoptie.

Va publica primul sau volum de poezii abia in 1910, cand deja era un nume respectat si cunoscut, la editura bucuresteana "Minerva", primit cu entuziasm de Nicolae Iorga (printre altii) si ramane la Berlin pentru a-si continua studiile. Isi pregateste din acelasi an si teza de doctorat, "Lirica de idei", transferandu-se la Universitatea din Leipzig, si respecta in continuarea "ritualul" verilor petrecute in tara, la Sinaia. Chiar daca semnele bolii de plamani se fac din nou simtite, Cerna este sigura ca se va vindeca. Volumul sau de debut, purtand titlul simplu de "Poezii", va fi premiat in 1912 de Academia Romana cu prestigioasa distinctie "Adamachi".

In 1913 reuseste sa isi sustina cu succes teza de doctorat, pentru care abandonase inclusiv poezia. Eforturile si munca epuizante ii afectasera insa mai mult decat se temea starea de sanatate, si boala de plamani reapare. In scurta vreme se va instala pneunomia si Cerna moare pe 26 martie 1913 la Leipzig, unde va fi si inmormantat.

Foto: mnlr.ro