Pablo Picasso a fost banuit ca a furat Mona Lisa de la Muzeul LuvruIn vara anului 1911 unul dintre cele mai cunoscute tablouri din toate timpurile disparea din Muzeul Luvru. Avea sa fie recuperat in 1913, iar indraznetul hot, un italian pe nume Vincenzo Peruggia, a fost condamnat la o pedeapsa modica si a devenit, pentru unii dintre conationalii sai, un adevarat erou. Dar printre cei banuiti de implicare in ceea ce parea furtul de arta al secolului s-a numarat nimeni altul decat Pablo Picasso. Si nu singur, ci impreuna cu bunul sau prieten, poetul Guillaume Apollinaire. Si totul pentru ca la un moment dat pictorul cumparase niste statuete furate de la Muzeul Luvru (in vremea in care masurile de securitate erau ridicole in comparatie cu cele de astazi), stiind foarte bine care este provenienta. Le-a predat, a fost supus unui interogatoriu si eliberat in scurta vreme, dar pentru un timp Picasso a fost speriat de ideea ca ar putea fi din nou retinut. Abia dupa ce tabloul a revenit la Luvru pictorul a recunoscut in fata prietenilor ca in sfarsit totul se terminase, iar el putea sa se linisteasca.
Vincent van Gogh si-a dorit sa devina predicator
Incercand poate sa calce pe urmele tatalui (relatia dintre cei doi a fost mereu tensionata) Vincent van Gogh s-a gandit la un moment dat sa devina pastor, a inceput studiile teologice cu sprijinul financiar al familiei, dar tanarul cu putin trecut de 20 de ani avea sa renunte in cele din urma la visul de a obtine o diploma. Convingerile sale religioase, dureroasa afectiune pentru cei saraci si dorinta de a-si gasi astfel un rost il fac insa in cele din urma sa accepte sa lucreze la predicator intr-o regiune foarte saraca din Belgia, Borinage, zona miniera unde va petrece aproximativ doi ani. Nu este cel mai bun predicator, in ciuda entuziasmului. Nu reuseste sa se adapteze, este confuz, prolix, minerii si familiile lor nu inteleg mare lucru din ce li se spune in fiecare duminica, iar suferinta si mizeria il ingrozesc. Va rezista doar aproximativ doi ani, dupa care viitorul este clar: va fi pictor. Si totul experienta, oricat de dificila, nu doar ca i-a inspirat o buna parte din desenele si picturile de inceput (o puternica influenta fiind si Millet), dar se poate spune ca fara perioada petrecuta aici nu ar fi gasit probabil curajul de a se rupe de ideea misionariatului pentru a se dedica exclusiv artei.
De ce era James Ensor fascinat de masti?James Ensor a fost unul dintre cei mai cunoscuti si originali pictori belgieni, reusind sa treaca de la portrete si peisaje marcate de impresionism la un stil propriu, in care se regaseau elemente si influente simboliste, expresioniste si chiar suprarealiste, totul imbinat cu note ironice, sarcastice si chiar macabre. Iar unul dintre motivele omniprezente in lucrarile sale de maturitate au fost mastile de carnaval, adesea cu trasaturi grotesti, simbolizand angoasa, haosul, dementa sau absurdul existentei, inlocuind faciesuri si construind personaje. Dar viitorul pictor crescuse practic in orasul sau natal, Ostend (Belgia), printre astfel de masti, in care nu vazuse poate nimic oribil. Cel putin in copilarie. Familia sa avea o mica pravalie cu suveniruri si maruntisuri, unde in fiecare an erau puse in vanzare masti dintre cele mai diverse pentru carnavalul local. Este de mirare ca dupa ce isi petrecuse atat de multa vreme alaturi de ele Ensor avea sa le foloseasca mai tarziu in picturile si gravurile sale?
Leonardo da Vinci era unul dintre rivalii lui Michelangelo
In ciuda notorietatii sale uriase (inca din timpul vietii era numit Il Divino de admiratori si protectori), Michelangelo nu era (se pare) o personalitate prea comoda, iar relatiile dintre ele si alte mari nume ale epocii erau cel putin tensionate. Pe Leonardo da Vinci (mai in varsta decat Michelangelo cu mai bine de doua decenii) il vedea ca pe un rival, cu totul opus lui in privinta principiilor artistice si tehnicilor, si nu il placea deloc nici ca persoana. Si se pare ca nici Leonardo nu voia sa auda de Michelangelo, si cu atat mai putin de succesele acestuia. Nici cu Rafael Sanzio, o alta personalitate iconica a vremii, Michelangelo nu avea relatii mai bune.
Pierre Renoir a ales initial muzica
Cu mult inainte de a se gandi la pictura si desen micul Pierre Renoir isi cucerea parintii si profesorii cu vocea sa, dar si cu pasiunea pentru muzica. Asa ca nu a durat mult pana cand baiatul l-a intalnit pe Charles Gounod, pe atunci un necunoscut, care i-a devenit profesor (simpatia dintre cei doi a fost reciproca), i-a dat lectii particulare, si chiar ar fi putut sa il ajute sa devina membru in corul Operei. Din pacate pentru Renoir familia sa ar fi suportat cu greu cheltuielile, iar Pierre insusi a inceput sa se gandeasca tot mai des ca nu muzica este adevarata sa chemare, asa ca in cele din urma a abandonat totul si a inceput sa lucreze ca ucenic intr-un atelier local, unde picta delicate si complicate modele pe portelan.
Foto: wikipedia.org, wikiart.org
