Ospitalitatea moldovenească aflată încă la rang de cinste

Nu ştiu ce strâmbătate va produce asupra obiceiurilor şi tradiţiilor autohtone intrarea noastră în Uniunea Europeană. Tot mai bizare mi se par unele norme europene pe care autorităţile le invocă, obligându-ne să ne despărţim de unele deprinderi dragi nouă, nu de multe ori reazem moral la necaz. Am intrat în Europa după ce s-au încheiat runde complicate de negocieri, fără ca noi să ştim la ce vom renunţa şi ce vom fi obligaţi să acceptăm. Iar negociatorii au fost funcţionari prin ministere, în cea mai mare parte desprinşi de realităţile româneşti, de obiceiurile şi tradiţiile noastre culturale naţionale, regionale şi locale.

Aceşti negociatori n-au explicat comisarilor europeni rostul şi simbolul unor obiceiuri, care ar fi fost acceptate, dacă ai noştri ar fi insistat şi argumentat mai mult. Cu ceva timp în urmă am fost invitat la Borolea, Hăneşti, la o lansare de monografie a localităţii. Evenimentul s-a desfăşurat în şcoala din localitate, iar la poartă, pe o măsuţă acoperită cu o scoarţă moldovenească, a putut fi văzut tradiţionalul colac şi solniţa cu sare, garafa cu ţuică şi păhărelul, cu toatele constituind elementele tradiţionale ale ospitalităţii moldoveneşti. Duminică, la Vorniceni, aceeaşi caldă manifestare de ospitalitate.

Evenimentul a avut loc tot în şcoală, respectându-se tradiţia înrădăcinată de peste o sută de ani ca aceste instituţii să găzduiască astfel de sărbători. Pe holul de la intrare a fost aşezată o măsuţă, iar pe ea colacul moldovenesc, având în mijloc o farfurioară cu sare. Gazdele, trei elevi îmbrăcaţi în costume naţionale tradiţionale, i-au primit pe invitaţi cu respectul şi onorurile cuvenite rangului. Doamnele au primit câte un buchet de crizanteme, iar bărbaţii au putut rupe din colac şi întinge în sare. Sălile de clasă destinate vizitei oaspeţilor au fost împodobite cu scoarţe moldoveneşti, din lână vopsită în culori naturale. Fondul negru pune în evidenţă culoarea îmbujorată a trandafirilor, ambele culori convieţuind în deplină armonie şi dând un deosebit aspect estetic, încântând ochiul.

Alte grupe de elevi, îmbrăcate în costume obişnuite sau populare, au prezentat în faţa participanţilor un program artistic diversificat, ploaia mocănească de afară nereuşind să-i fugărească pe localnicii deveniţi spectatori în curtea şcolii. Lansarea celor trei lucrări monografice, creaţie a unui grup de intelectuali locali, a fost urmată de un micro-spectacol al formaţiei locale de fluieraşi, şi ei îmbrăcaţi în portul popular moştenit din generaţii. Oricât de insensibil ai fi, în faţa unor astfel de manifestări ce ţin aprinsă flacăra tradiţiilor şi obiceiurilor populare tot trăieşti anumite sentimente de emoţie, de mândrie că faci parte dintr-un popor pentru care respectul faţă de moştenirea din străbuni este mult mai puternică decât manifestările violente cu care încearcă răuvoitorii să ne întineze imaginea. (Ioan Rotundu)