Oradea

Imagini: Manastirea calugarilor capucini

Sinagoga

Teatrul Colegiul National "Emanuil Gojdu"

Orasul Oradea este asezat la poalele Muntilor Apuseni, la distanta aproape egala fata de Viena, Praga si Bucuresti. Prima mentionare documentara a toponimului Oradea (Varadinum) apare in 1113, desi se pare ca temeliile sale sunt mult mai vechi pe malurile Crisului Repede. Pozitia geografica va stimula evolutia acestei asezari urbane, ea devenind in scurt timp un infloritor oras comercial, dar si un important centru de cultura.

In timpul Renasterii, Oradea a avut numeroase contacte cu artisti italieni, care au adus din patria lor gustul pentru rafinamentul acestei culturi. Pe strazile Oradiei din veacul al XV-lea vorbirea limbii italiene era un aspect obisnuit, facea parte din insusi peisajul etnic citadin, la care se adauga mediul ecleziastic si etnic de aceeasi factura.

Umanismul oradean a patruns in mediul orasenesc influentand modul de a fi al burgheziei mestesugaresti si negustoresti. Nicolae Olahus, renumitul umanist de origine romana, a studiat la Oradea, la vestita scoala capitulara de aici. Aceasta este prima mare perioada (sec. XV) de patrundere a umanismului, a celui de factura italiana in Oradea, urbe cunoscuta la Florenta sau Venetia sub numele de Varadino. Inceputurile unei fortificatii pe teritoriul actual al orasului Oradea sunt legate de anul 1241, cand, potrivit relatarii canonicului Rogerius, s-au efectuat reparatii in vederea infruntarii atacului tataro-mongol, devenit iminent. Zidurile adaposteau in acele vremuri o catedrala, un palat episcopal si alte constructii aferente unui complex ecleziastic. De atunci, patrimoniul arhitectonic al orasului s-a imbogatit cu mai multe biserici si o capela-turn. Cetatea bastionara, in forma sa exterioara de azi, a fost asediata de cinci ori in perioada cuprinsa intre anii 1598 si 1692 rezistand de cele mai multe ori atacului. Incepand din veacul XVIII autoritatile militare austriece au folosit cetatea ca sediu al garnizoanei, cazarma si inchisoare, azi constituie atractie turistica.

Academia regala din Oradea a debutat la 1 noiembrie 1780 cu primul an de studii in filosofie, iar din 1 septembrie 1788 si cu primul an de studii in drept. Personalitatea care a impus liniile de dezvoltare ale vietii spirituale oradene in prima jumatate a secolului al XIX-lea a fost episcopul greco-catolic Samuil Vulcan. In 1828, el a infiintat la Beius un liceu, destinat in primul rand ridicarii nivelului general al invatamantului romanesc din eparhia oradeana. Tot el a coordonat si imensa munca de elaborare a dictionarului poliglot "Lesiconul romanesc-latinesc-unguresc-nemtesc" cunoscut sub numele de "Lesiconul de la Buda", tiparit in 1825, una din cele mai impresionante stradanii de ordonare si prezentare a vocabularului limbii romane din acea vreme.

Om de cultura, Samuil Vulcan a fost posesorul unei biblioteci impresionante, nu atat prin numarul cat prin valoarea si diversitatea cartilor. Tiparul s-a dezvoltat si el de timpuriu la Oradea, prima carte imprimata aici fiind datata in anul 1745. Cu cele aproximativ 140-150 de titluri tiparite in secolul al XVIII-lea si mai bine de 370 de titluri tiparite in prima jumatate a secolului al XIX-lea, Oradea nu s-a inscris intre cele mai insemnate centre tipografice din Europa Centrala. Important ramane faptul ca, respectand proportiile, in oras s-a desfasurat o emulatie spirituala ce nu poate fi neglijata, emulatie care a fost reflectata si de activitatea tipografica.

In Oradea au existat preocupari culturale notabile: scoli inferioare si superioare, biblioteci, tipografii, spectacole muzicale si teatrale, precum si un public receptiv, sensibil la actele de cultura, la marile curente europene ale timpului. Primele constructii mai insemnate au fost lacasurile de cult. In anul 1693 este construita in Olosig prima biserica romano-catolica "Sfanta Brigitta" (actualmente biserica "Sf. Treime" din Parcul Traian).  Este incendiata in 1703 si refacuta pana in anul 1722. Biserica este de dimensiuni modeste, cu o nava dreptunghiulara, tavan drept si un mic turn de lemn.

Prima biserica ortodoxa in Oradea este ridicata din lemn, in targul Velenta, in anul 1720. Pe locul acestei biserici se va construi in secolul al XVIII-lea actuala biserica ortodoxa, in stil baroc. La inceputul acestui secol apar primele constructii in stil baroc. Dupa anul 1720 se incepe construirea bisericii "Sf. Ladislau", avand o nava dreptunghiulara. Interiorul este boltit, iar corul este acoperit cu o calota sferica. Turnul este construit intre anii 1790-1800, in stilul barocului tarziu. Frescele dateaza din anul 1908 si apartin pictorului Tury Gyula.

Piata mica (Piata Unirii) incepe sa se contureze ca centru al cartierului Orasul Nou la mijlocul secolului al XVIII-lea. Prima cladire din aceasta piata dateaza din anul 1714 (hanul "Vulturul"). In 1753 piata se extinde se extinde si aici au loc reprezentatii teatrale. In piata erau chioscuri comerciale din lemn. Calugarii capucini construiesc la inceputul secolului XVIII o biserica (in actuala Piata a Rahovei), devenita ulterior biserica greco-catolica, iar din 1948 aceasta devine Biserica ortodoxa Bunavestire.

O cladire publica importanta este fosta cladire a comitatului (Parcul Traian, nr.7), construita in stil baroc in 1760 si refacuta in anul 1855. In urma reconstructiilor isi pierde caracterul initial.

Episcopul romano-catolic, Forgach Pal, incepe constructia catedralei si a noului palat, al caror proiect a fost realizat de arhitectul vienez Franz Anton Hillebrandt inca din anul 1752. Lucrarile nu au inceput decat in anul 1752, sub conducerea arhitectului italian Giovanni Battista Ricca, cel care introduce elemente inspirate din biserica "Il Gesu" a lui Vignole. Catedrala a fost terminata in 1780. Fatada a fost simplificata fata de proiectul initial, introducandu-se elemente clasiciste.In imediata vecinatate a catedralei, in anul 1762 incepe construirea palatului episcopla. Santierul a fost condus de inginerul Johann Michael Neuman. Cladirea a fost terminata in 1777 si este compusa din trei aripi, cu doua etaje, care delimiteaza o curte interioara. Parterul este tratat plastic, cu bosaje de tip "rustica", iar cele doua etaje tratate gradat cu ancadramente de ferestre diferite la fiecare nivel. Fatada este ritmata de pilastri cu capiteluri ionice. Impreuna, cele doua cladiri constituie un ansamblu valoros de arhitectura baroca tarzie ponderata. Langa acest ansamblu s-au ridicat locuintele canonicilor, constructii cunoscute sub denumirea de "Sirul Canonicilor". Cele zece cladiri insiruite, construite in diferite etape pe parcursul a peste 100 de ani, pastreaza un caracter unitar datorita porticului cu stalpi masivi si bolti de tip boem care le leaga la nivelul parterului.

In anul 1810 este terminata si cladirea bisericii "Sf. Ierarh Nicolae", a carei fatade este caracteristica barocului tarziu, avand amprente neoclasice. Biserica are planul in forma de cruce, tavan boltit si o cupola centrala pictata cu scene biblice. Urmarindu-se asezarea altarului spre rasarit, cladirea are un amplasament nefavorabil fata de piata. In a doua jumatate a sec. al XIX-lea in arhitectuta se recurge la stilul ecletic, manifestat fie prin recurgerea la un anumit stil istoric, fie prin folosirea elementelor apartinand unor stiluri diferite. Un exemplu este Sinagoga israelita , proiectata de inginerul Busch David. Sinagoga are planul patrat si este acoperita cu o cupola. Decoratiile interioare si exterioare sunt inspirate din arta maura.

Cladirea care gazduieste astazi Facultatea de Medicina a Universitatii Oradea a fost construita in 1869, fiind sediul Camerei de Comert. In 1890 se inalta si cladirea Palatului Finantelor Publice, actualmente Policlinica de adulti nr. 2. Tot in stil ecletic a fost construita cladirea Muzeului orasenesc, care si-a deschis portile in 1896.