Sambata seara a avut loc la Opera Nationala premiera operei `Trubadurul` de Giuseppe Verdi, in regia lui Alexander Hausvater, cunoscut pentru activitatea sa in teatru. Un spectacol-soc, care va fi reprezentat si in aceasta seara, de la ora 18.30, radical diferit de montarile de opera de la noi, punand accentul pe punerea in scena, ce devine principala atractie si un scop in sine.
Inca inainte de ridicarea cortinei, din loji din avanscena isi fac semne niste personaje pe care nu le poti regasi in partitura. Citind in programul de sala descoperi ca este vorba despre... Verdi insusi si despre cateva personaje pe care regizorul le-a adaugat din ratiuni... adanci.
Desfasurarea spectacolului te invita intr-o lume stranie. Leonora, Manrico si contele de Luna sar din secolul XV in secolul XXI. Curtenii poarta casti de santier cu numele `patronului` inscriptionat pe partea din spate, in timp de soldatii se evidentiaza prin frumoasele plete blonde platinate. O lume de ciudati invadeaza scena, de la acrobati la lesbiene, de la ciungi si cersetori la rockeri, punkisti si tatuati.
Muzica, simplu accesoriu
Spectatorul este coplesit de ceea ce vede, atat prin socul noutatii, cat si prin densitatea deconcertanta a informatiei. Folosirea permanenta a proiectiilor video pe fundal se intretaie cu actiunea propriu-zisa si cu actiunea de background, uneori chiar proiectiile avand doua planuri suprapuse. Este fascinant, este spectaculos, dar, la un moment dat, este prea mult, in sensul unei abundente naucitoare si a unor tautologii gratuite.
Incetul cu incetul, publicul se obisnuieste cu asaltul imaginilor si incepe sa aplaude si muzica, chiar cand ariile si duetele sunt completate din plin cu secvente de balet ori cu `prezentarea pe viu` a intamplarilor la care se face referire in cant, ba chiar a unor intamplari inventate in mod fortat (relatia fizica ce se consuma intre Leonora si conte).
Nimic de zis, mijloacele de exprimare ale vizualului sunt moderne si foarte eficace. Iar costumele Vioricai Petrovici - ca intotdeauna expresive, pline de personalitate. Dansul este mereu in atentie, dupa cum si corul se transforma intr-un grup de personaje active, alerte, individualizate, cu o prezenta semnificativa.
Din fericire, se remarca o solida pregatire muzicala. `Trubadurul` este bine pus la punct din punct de vedere interpretativ, atat la nivel solistic, cat si in ceea ce priveste o meritorie evolutie a orchestrei, care canta cu mare acuratete si cu aplomb, meritul fiind al dirijorului Iurie Florea. In mare forma, baritonul Iordache Basalic reuseste o performanta de exceptie.
Ramane de vazut daca un asemenea spectacol va rezista intr-un teatru de opera, in care ne-am obisnuit sa credem in respectul pentru muzica si pentru capodoperele genului liric.
Nu acesta este drumul de urmat
Daca, in ceea ce priveste titlurile moderne (care din pacate lipsesc de pe afisul ONB), calea regiei speculative si fantezista este bine-venita, creatia romantica are un mod de exprimare ce nu se asorteaza cu asemenea montari, asa cum un tablou al unui mare maestru flamand nu poate fi pus in acelasi tip de rama cu o panza ultramoderna.
Este bine ca am vazut ca exista idei, exista fantezie, exista resurse moderne, dar ar fi momentul sa ne reamintim ca inca mai exista... capodopere, a caror valoare sta si in faptul ca nu au nevoie de impulsuri exterioare pentru a ajunge la inimile iubitorilor de opera.
Salveaza solisti
Prestatie buna
Corul condus de Stelian Olariu a impus un standard inalt, mai ales in momentele rezervate corului barbatesc. Atrage atentia tenorului Akhmed Agadi, solist al celebrului Teatru Mariinski din Sankt Petersburg; chiar daca ii lipsesc atuurile scolii italiene, iar dulceata glasului, culorile timbrale si legatoul sunt palide, scoala rusa ramane performanta in claritatea si deschiderea acutelor, rezistenta si vigoarea in cant. Dar a dezamagit modul in care (nu) a rezolvat celebrul Do final din cabaletta `Di quella pira`. In aceasta seara, rolul Leonorei va fi interpretat de Silvia Sorina Munteanu.
Mihai Cosma
