Joc narativ postmodern, inspirata si inteligenta reinterpretare a unui text fara de care literatura universala si cultura europeana nu ar mai fi la fel, aceasta noua Odisee poate fi privita ca alternativa, ca o repovestire in cheie feminista, ca un spectacol ludic in plan epic. Este si o dovada ca Odiseea poate fi citita, recitita, reanalizata, ca este genul de text care ascunde atat de multe semnificatii si posibilitati incat este la un pas de a deveni sacru, deschis si in egala masura obscur interpretarilor si sensurilor diverse. Odiseea in perspectiva feminina? De ce nu? Unde este limita la care lectorul trebuie sa se opreasca si ce ar fi interzis sau permis cand vine vorba de o capodopera care a supravietuit timpului? Pe parcursul povestii este sedus de veridicitatea discursului, de felul in care Marilu Oliva a stiut sa foloseasca atat Odiseea cat si alte surse, de senzatia de autentic, veridic, onest.
Marilu Oliva, Odiseea povestita de Penelopa, Circe, Calypso si celelalte, editura Trei, 2020