Un roman finalist Booker PrizeCu mult timp in urma Elaine si Cordelia erau prietene. Poate chiar cele mai bune prietene. Se vedeau foarte des, vorbeau despre tot si toate, isi faceau planuri impreuna, se jucau, visau si isi imaginau cum va fi viitorul. Exista o singura certitudine: vor fi mereu impreuna. Cel putin asa vedeau parintii si profesorii relatia dintre cele doua, de parca ar fi fost doua jumatati ale aceluiasi intreg si nu pot sa fie despartite prea multa vreme. Doar ca pentru Elaine tocmai Cordelia, care ii era teoretic cea mai apropiata prietena, s-a dovedit si cea care a fost sursa temerilor si cosmarurilor sale, atunci si mai tarziu. Si dincolo de privirea calda si incurajatoare a parintilor Cordelia era cu totul diferita. Dupa multi ani Elaine a reusit. Lucrarile ei sunt foarte apreciate de criticii care ii viziteaza expozitiile, sunt colectionari care ii cumpara orice noua compozitie, iar numele este des intalnit pe piata de arta contemporana.
Ajunsa la varsta mijlocie, cand ar trebui sa priveasca in urma cu nostalgie si placere, Elaine simte ca in trecutul ei au ramas temeri, spaime si intamplari reprimate, la care nu s-a mai gandit de atat de multa vreme, iar Cordelia ar putea fi sursa principala a sentimentului de neimplinire si frica. O poveste despre minciuna, secrete, bullying si acel prieten care ajunge sa il domine pe celalalt, printr-un amestec de santaj emotional, violenta (fie doar amenintarea ei) si construirea unei relatii toxice de dependenta. Un roman despre un subiect prea putin abordat, cu personaje vii, puternice, cu umbre si taine pe care incearca inutil sa le ascunda, o calatorie sumbra intr-un trecut definitoriu si pe care va trebui la un moment dar sa il infrunti.
Margaret Atwood, Ochi-de-pisica, editura Art, 2020
