Prima seara a Astra Film Fest, festivalul international de film documentar de la Sibiu, a adus o premiera: „Razboi pe calea undelor” („Cold waves”), in regia lui Alexandru Solomon.
La proiectia filmului despre Radio Europa Libera, productie Romania-Germania-Luxemburg, printre spectatori s-au aflat si doi dintre protagonisti: Emil Hurezeanu si Nestor Rates (in prezentarea oficiala apare Ratesh), extrem de emotionati dupa vizionare.
Intalnire la München
Documentarul vorbeste despre ceea ce a insemnat Europa Libera atat pentru ascultatori, redactori, cat si pentru oamenii regimului.
Pornind de la cutremurul din 1977, cand postul de radio a fost calea de comunicare intre cei afectati, regizorul cerceteaza fiecare ungher al postului de radio unde licarea o raza de speranta pentru romani. Solomon reuseste sa organizeze o intalnire cu celebrele „voci”, la sediul din München al radioului, acum facultate de jurnalism.
Plimbarea pe coridoare a fostilor colegi se transforma intr-o plimbare prin mult mai intortocheatele coridoare ale istoriei. Participa cu marturisiri imbinate intr-o poveste emotionanta Neculai Constantin Munteanu, Nestor Rates, Emil Hurezeanu, Monica Lovinescu, dar si disidenti: Doina Cornea sau Vasile Paraschiv.
Nu lipsesc personajele din cealalta parte a baricadei: Ilie Merce, comandantul grupei „Eterul” din Securitate, Cornel Burtica, secretar al PCR, sau Carlos Sacalul, intervievat telefonic.
Goma, absent
Filmul nu judeca, dar, punand intrebari si investigand, prezinta faptele, asa cum le descriu protagonistii. Sunt atinse si etapele apelului lui Paul Goma, dar si atentatul cu bomba din 1981, de la redactie, si presupusele iradieri asupra redactorilor. Ni se aminteste si de muzica de la Europa Libera, si de criza alimentara.
Filmul se incheie in prezent cu personajele reconvertite: Emil Hurezeanu face emisiuni la televiziune, N.C. Munteanu nu isi gaseste locul in Romania si prefera sa plece din nou, in timp ce Ilie Merce e liderul grupului parlamentar PRM.
„E un film despre cum putem intelege lumea de azi ascultand vocile din trecut. E o poveste utila pentru lumea de azi, in care media este atat de diversa”, spune Alexandru Solomon, precizand ca filmul este mai degraba facut pentru cei care nu stiu nimic despre Europa Libera. Pentru cei care au trait acele vremuri, filmul aduce povestea oamenilor care erau atunci doar „voci”.
Misterul colegilor disparuti
O parte din echipa filmului a urcat pe scena luni seara, dupa proiectie. Profund emotionat, Hurezeanu a spus ca „un astfel de film reuseste sa transmita mesajul cel mai important: a existat Europa Libera, iar noi suntem liberi sa tragem concluzii”.
Hurezeanu considera ca filmul este o poveste subiectiva, care prezinta realitatea in viziunea autorilor, si „un omagiu antipatetic pentru colegii care au disparut in conditii neexplicate nici dupa 20 de ani”. Iar Nestor Rates a spus ca este „un film facut cu mare maiestrie, care nu exagereaza”.
CULISE
Un film muncit
> Pentru realizarea peliculei, s-au purtat discutii cu 120 de oameni.
> S-a filmat in Romania, Belgia, Franta, SUA, Ungaria.
> Concureaza in Festivalul ASTRA la sectiunea „Europa”.
> Buget: 450.000 de euro, un sfert provenind de la CNC.
> De pe 29 noiembrie in cinematografe. Proiectii de gala in Bucuresti, Cluj, Oradea, Timisoara, Iasi si Constanta.
Interviu cu Alexandru Solomon
„Nu era menirea mea sa trag doua palme pe loc, ci sa fac filmul”
EVZ: In plan personal, cum v-a afectat intalnirea cu toti oamenii acestia care apar in film, de la cei mai frumosi la cei odiosi?
Alexandru Solomon: A fost foarte greu de tinut echilibrul, pentru ca nu e o poveste cu eroi. Sunt mai multe personaje negative, daca vreti, dar nu e o poveste cu eroi. Si nici radioul in sine, ca fenomen, nu este un lucru glorios in totalitate.
Sper ca se intelege ca aceleasi defecte de care noi ne loveam aici in tara ei le-au replicat acolo, la München sau la Paris. E Romania „in mic”. Asta a fost cel mai greu de gasit, linia asta pe care sa nu cazi nici in elogiul Europei Libere, nici in antiamericanismul facil de azi.
Cred ca se intelege ca situatia oamenilor de la radio era paradoxala, intre americani, ascultatori din Romania, securisti, tot felul de forte si vectori care ii trageau si ii impingeau in toate directiile. Asa e viata, mai subtila...
Cum ati reusit sa va pastrati calmul in anumite situatii, cele in care publicul reactioneaza, se revolta?
Nu conta parerea mea, nu era cazul sa ma implic. Mie nu-mi iese un interviu daca nu devin cumva empatic cu subiectul. Nu sa simpatizezi, nu am simpatizat niciodata cu subiectul...
Dar trebuie sa fii prezent, sa intelegi cum judeca omul respectiv. Daca vreti, mai degraba, dupa filmare mi-a fost uneori rusine ca nu am reactionat. Dar nu asta era menirea mea, sa trag doua palme pe loc, ci sa fac filmul si ei sa vorbeasca.
A fost un mare absent din film, Paul Goma.
Da, dar m-a refuzat. L-am contactat, am insistat deseori, am filmat si exeriorul casei. Nu se poate face un film despre Romania acelor ani fara Goma, fara povestea miscarii Goma, iar ea exista in film prin altii.
Cititi si: Povestea Europei Libere.
