Dupa debutul cu “Proiectul Autenticitatii”, Clare Pooley revine cu o poveste emotionanta, romantica si amuzantaCe inseamna sa faci in fiecare zi naveta? Pentru Iona Iverson a devenit deja obisnuinta, si totul decurge monoton, sigur si banal daca vei respecta acele cateva reguli de baza, determinate empiric si (probabil) general valabile. In fiecare dimineata, la ora 8 si 5 minute, asteapta trenul pe peron si priveste in jur, unde in majoritate vede aceleasi figuri, personaje carora le-a dat deja nume si porecle, le-a construit in joaca biografii, secrete si pasiuni, pentru ca atunci cand transformi totul intr-o naratiune realitatea devine logica si suportabila. Chiar placuta. Mai ales deloc plictisitoare.
Iona stie deja ca in tren nu trebuie sa savurezi mancare calda, trebuie sa ai totul la tine si sa fii pregatit pentru orice ai avea nevoie ca un explorator, ar fi bine sa nu vorbesti cu persoane straine, si esential este sa ai o destinatie. In acest caz un serviciu. Insa rutina de fiecare zi se da brusc peste cap atunci cand un incident aparent banal, dar care s-ar putea termina tragic, dinamiteaza ritmul si regulile navetei din fiecare dimineata. Prinsi in spatiul de pe peronul 5 ca intr-un microunivers de care sunt brusc constienti, eroii imaginati de Iona devin repede personaje cat se poate de reale, cu slujbe, case, familii, cu totul diferiti de cei pe care ii povestise deja in mintea ei. Insa atunci cand si viata Ionei Iverson se da brusc peste cap, oare noii sai prieteni vor fi acolo pentru ea?
Clare Pooley, Oamenii de pe peronul 5, editura Trei, 2022
