Vineri si sambata, la Sala "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra, Festivalul B-FIT (organizat de ArCuB) s-a deschis cu spectacolul "Viata lunga" al Teatrului Nou din Riga (Letonia), in regia lui Alvis Hermanis, povestea unor batrani locuind intr-un apartament comun. E ceea ce anglo-saxonii numesc "devised theatre", "creatie colectiva" in care textul/scenariul le apartine actorilor si regizorului, fiind construit in timpul repetitiilor, pe masura ce se naste spectacolul. Interpretii din "Viata lunga" au "inventat" zeci de scene si scenete, asamblate apoi pe scena, de cele mai multe ori in jurul unor obiecte, fie ele o haina de blana mancata de molii, pastrata cu grija in punga ei de plastic, un microfon, un radio ori un televizor, un suport de lumanare manufacturat cu un prezervativ, o masina de cusut sau un aparat de fotografiat. Se vorbeste foarte putin in acest spectacol leton, si totusi povestea e limpede precum cristalul: la mai putin de jumatate de metru de public stau burlacul inca in vigoare, sensibil la nefericirea vecinilor, petrecandu-si timpul cu o orga la care cand canta, cand se prosteste, fostul croitor senil, cu totul dependent de o sotie ceva mai plina de putere, dar satula pana peste cap de viata si de copilul batran de care trebuie sa aiba grija, "bricoleur"-ul umbland sa repare ireparabilul, cu ilare accese de apetit sexual, si consoarta lui, incercand sa puna cap la cap o aparenta de eleganta desueta in pregatirile pentru o vizita la doctor, cu rezultat anuntand sfarsitul. Iar acesti actori atat de tineri tin in mana arta construirii unui personaj dintr-un oftat si o privire obosita, din mangaierea unui guler de vulpe candva sic, din imposibilitatea de a-ti trage un fermoar, din manuirea unei stropitori in forma de broscuta ori intinsul unui ziar. Iata
Ca sa intre in sala, spectatorul trebuie sa treaca pe coridorul apartamentului celor cinci batrani, un spatiu sufocant populat de alte obiecte, adunate claie peste gramada, vechi si inutile, tot ce mai ramane dupa o viata trecuta ca o clipa. Intr-o scenografie naturalista, cinematografica, tot spatiul de joc e inghesuit, plin de lucruri urate, stricate, murdare, pe care nimeni nu le mai poate inlocui cu nimic. Dar fiecare dintre aceste lucruri e incarcat de emotie, caci poarta cu el valurile batranetii. Niciodata pana acum, in ultimii ani, nu am vazut in Romania un spectacol care sa vorbeasca atat de plin de intelegere despre slabiciune si dependenta, despre neputinta si resursele de umanitate ascunse in mici gesturi; despre sufletul ramas tanar, dornic de iubire, compasiune, intelegere, comunicare, in trupuri fara vlaga; despre iluzie si chinul de a o tine in picioare; despre oglinda care arata cu totul altceva decat simte mintea; despre timpul dilatat la eternitatea celei mai banale miscari. Despre derizoriul unei vieti "scond-hand", care devine infinita atunci cand nu-ti mai doresti decat sa se termine.
Un alt spectacol baltic, "Drumul spre Damasc" in regia lui Oskaras Korsunovas, va fi prezentat la Bucuresti, in Sala Mare a Nationalului, joi, 26 aprilie, si vineri, 27 aprilie, de la ora 19.00.
Teatrul Nou din Riga, Letonia * "Viata lunga" * Regia: Alvis Hermanis * Scenografia: Monika Pormale * Light design: Oskars Plataiskalns * Cu: Guna Zarina, Baiba Broka, Kaspars Znotins, Girts Krumins, Vilis Daudzins
