Aproape 4400 de scrisori in 29 de ani. Pentru Cehov nu doar literatura lui era esentiala, ci si scrisorile sale care ofera astazi o sansa de a vedea dincolo de un simplu nume pe o coperta. Sunt vii, sunt adesea pline de umorul sau aparte, altadata triste pentru ca nici pentru Cehov lucrurile nu erau intotdeauna perfecte sau macar multumitoare, sunt uneori scurte si directe, in alte dati neasteptat de confesive si de lungi, in esenta sunt o parte a unui scriitor urias. De ce ii placea atat de mult sa corespondeze? Isi imagina oare ca nu peste multa vreme de la moartea sa orice epistola avea sa fie privita de cercetatori si cititorii de rand cu emotie, curiozitate si mai ales cu acea fascinatie de a descoperi dincolo de volumul tiparit ceva nou despre autorul care te pasioneaza? Era oare constient ca nu putine dintre ele sunt mici bijuterii epistolare, adevarate modele de gen, si chiar in scrisorile "banale" poti gasi uneori o figura de stil, un joc de cuvinte, un detaliu care pare sa se detaseze de pe pagina ca o proiectie? Cehov a scris mult, adesea cu usurinta, alteori cu dificultati despre care poate nici astazi nu stim prea multe, dar in egala masura isi facea timp ca pe langa paginile de proza si teatru sa trimita scrisori. Destinatarii? Prieteni, admiratori, nume ce ii puteau fi utile sau pe care le admira, cunoscuti, amici, rude, construind nu doar o ampla biografie epistolara, dar si o istorie cotidiana a epocii sale. Primul volum de corespondenta ingrijit de Sorina Balanescu selecteaza doar o parte dintre acestea, nu putine marcand momente importante si chiar cruciale din acei ani cehovieni, carte pe care cu siguranta cei deja familiarizati cu scrierile lui Cehov o vor citi cat mai repede, poate chiar cu lacomie livresca, revenind periodic la cate un pasaj sau o epistola.
Editie ingrijita si traducerea de Sorina Balanescu
