O carte despre cartile pierdute
`Dragul meu Max, ultima dorinta: tot ceea ce las in urma mea sub forma de carnete de insemnari, manuscrise, scrisori, de-ale mele sau de-ale altor persoane, ciorne si asa mai departe, totul sa fie ars, fara sa fie citit nimic, la fel ca si toate scrierile mele sau notitele care sunt pe la tine sau pe la alti oameni`. Asta ii scria Franz Kafka prietenului sau Max Brod candva in anul in care scriitorul a decedat.
Insa prietenul sau nu i-a respectat dorintele celui care considera ca numai 6 povestiri din toata opera sa au o valoare literara. Dupa moartea lui Kafka, Brod a publicat cam tot ceea ce scrisese acesta. Asa au ajuns sa fie cunoscute romanele Procesul,A America si Castelul, toate lasate neterminate de autor. In felul acesta au aparut si insemnarile sale din jurnal si alte povestiri. Povestea lui Kafka alaturi de istorii ale scrierilor a alti peste 50 autori le puteti citi in `Cartea cartilor pierdute`, recent publicata de Nemira. Volumul este o istorie a operelor literare pierdute, distruse, ratacite sau pe care autorul le-a planuit si la care a lucrat, dar pe care nu a ajuns niciodata sa le scrie.
Stuart Kelly, un critic literar al unei reviste scotiene, spune ca a fost preocupat de studiul cartilor pierdute de la varsta de 15 ani. In aceasta carte, Kelly descrie in detaliu, incepand cu epoca picturilor rupestre si pana la sfarsitul secolului XX, operele pierdute ale unor scriitori celebri ca Eschil, Sofocle, Cervantes, Shakespeare, Jane Austen, Flaubert sau Sylvia Plath.
`Cea mai simpla forma de disparitie este distrugerea`,A spune Stuart Kelly.
`Gerald Manley Hopkins, un poet din secolul al XIX-lea, si-a ars toate poeziile din tinerete, cand si-a inchinat viata frumusetii lui Dumnezeu. La nervi, James Joyce a azvarlit in foc `Stephen Hero`, prima varianta a cartii `Portretul artistului in tinerete`. Mihail Bahtin, exilat in Kazakhstan, si-a folosit lucrarea despre Dostoievski pe post de foite de tigara, dupa ce fumase deja un exemplar intreg din Biblie`, spune autorul Cartii Cartilor Pierdute.
Despre lucrarile pierdute ale autorilor antici se pot afla detalii doar din scrierile pastrate ale altor autori. Scotianul dedica cate un capitolas fiecaruia dintre acesti autori. El vorbeste si despre posibile piese pierdute ale lui Shakespeare sau despre modalitatea in careA Dostoievski isi `recicla` ideile.
Cum isi rupea Ezra Pound in fiecare dimineata cate un poem, cum aA `scris` T.S. Eliot lucrarea `literatura si comert exterior` sau ce s-a ales de manuscrisele Sylviei Plath dupa sinuciderea sa, aflati in Cartea Cartilor Pierdute.
