Prima impresie dupa lectura Biografiei este de exhaustivitate. Pare ca nimic nu scapa biografului in privinta subiectului sau: de la nasterea si copilaria in Hobita si pana la moartea sa din iarna lui 1957, la Paris, Brancusi e insotit pas cu pas, cu un impresionant bagaj documentar, de Alexandru Buican (numai "Notele" - 998! - si "Bibliografia" insumeaza la finalul cartii 50 de pagini). Structurate cronologic, capitolele urmaresc cu acribie toate fazele evolutiei artistice brancusiene (etapa bucuresteana, cea petrecuta in atelierul lui Rodin, "drumul cel lung" al consacrarii pariziene si cel, mai scurt, al faimei americane), toate aventurile sentimentale, toate prieteniile cu celebritatile epocii, generozitatile si idiosincraziile proprii unui geniu, epopeea realizarii ansamblului de la Tirgu-Jiu etc., totul intr-un stil a carui sobrietate nu impiedeca o lectura alerta, proprie "best-seller"-urilor. Mai mult, autorul nu ezita sa riste, in mici eseuri risipite ici-colo, judecati socio-culturale asupra fizionomiei taranului ori intectualului roman de la inceputul secolului XX, avand insa mereu grija sa le aduca in matca temei sale. Scurt spus, o carte pe care, incepand-o, n-o mai poti lasa din mana.