Cu romanul 'Necrofilul', Gabrielle Wittkop a debutat, in 1972, iar critica vremii anunta nasterea unei 'feminitati sadiene'.
Cartea este scrisa sub forma unui jurnal, in care Lucien N., un anticar amator de arta funebra japoneza, isi scrie amorurile necrofile intalnite in cele mai diverse situatii. Ni se infatiseaza un om indragostit, care 'vede pana in ultimele manifestari ale mortii simbolurile separarii si ale dragostei imposibile', conform unui comunicat al editurii.
Potrivit autoarei, 'Necrofilul' este o carte de dragoste: 'Iata un barbat care trece dintr-o suferinta de dragoste in alta, pentru ca de fiecare data el e nevoit sa se desparta de cel de care se indragosteste'.
Despre volum, semnatarul prefatei in limba romana, Vasile Dem Zamfirescu, scrie: 'Transformat in observator al vietii necrofilului, cititorul care va reusi sa treaca de socul primelor cinci pagini va fi supus unei succesiuni de stari emotionale neobisnuite'.
Gabrielle Wittkop (1920-2202) este autoarea unei literaturi ce o plaseaza pe linia operelor 'Marchizul de Sade', 'Villiers de L`Isle Adam' sau 'Edgar Poe'. Stilul ei provocator, dar macabru, sfideaza orice morala, conform comunicatului editurii.
S-a sinucis la varsta de 82 de ani, la fel ca si sotul sau, despre care spunea ca ea l-ar fi incurajat sa faca acest gest, iar pe volumele sale postume este scris: 'Vreau sa mor asa cum am trait: un om liber'.
Mai 2007
