Dupa un deceniu de tacere, enigmaticul prozator Thomas Pynchon revine cu cel de al saselea roman, "Against the Day", care a starnit de la aparitie vii controverse in SUA. Masivul tom, de peste o mie de pagini, este considerat de unii un esec lamentabil, o farsa si un exemplu al felului in care Pynchon se parodiaza, in timp ce alti critici, mai ales admiratorii, considera romanul capodopera absoluta a reclusivului maestru.
Cartea pune din nou in scena temele clasice pentru Pynchon, care au marcat toate scrierile sale anterioare : ordine si haos, destin si libertate, paranoia si nihilism, intr-o constructie densa, labirintica, cu personaje care par desprinse din romanul englezesc al secolului XIX, dar au nume specifice pentru autor : Fleetwood Vibe, Lindsay Noseworth,
Clive Crouchmas. De fapt intreaga carte este o retea de referinte, aluzii, glume si trimiteri la surse diverse, de la vechi filme SF de categoria B la Kafka sau Harry Potter, asa ca un cititor mai "retrograd" ar putea fi debusolat. Dar este stilul specific al lui Pynchon, care nu se multumeste cu astfel de jocuri, ci si cu o trunchiere alerta a naratiunii, care sare din America in Europa, de la Constantinople la Chihuahua si nu numai. .
Straniu este mai ales faptul ca "Against the Day" poate fi privit ca un ansamblu de trei romane, in acelasi timp separate si unite, o trilogie care se intrepatrunde intr-o maniera stranie. Prima naratiune, dominata de motivul razbunarii, se desfasoara in SUA si Mexic, avandu-i "in rolurile principale" pe copiii unui miner pasionat de dinamita intr-o maniera aproape mistica. Marele inamic este plutocratia, personificata de aceasta data in personajul Scarsdale Vide, o caricatura infricosatoare a unui capitalism salbatic, tezist, si tocmai de aceea credibil in universul pynchonian. Povestea continua in cel de al doilea roman, care se desfasoara in Europa, o poveste de dragoste imposibila, si este pentru prima data cand povestile incep sa se intrepatrunda. Cea de a treia parte, si cea mai stranie si incantatoare, incepe in 1893 la bordul unui vas de zbor fantezist, fiind o parodiere blanda a literaturii stiintifico fantastice a secolului trecut. Numai ca inocenta de inceput se stinge repede, iar lumea devine tot mai sumbra si intunecata.
La fel ca in V sau Gravity's Rainbow, Pynchon incearca sa creeze un fel de istorie alternativa a lumii moderne, pentru a demonstra cat de aparte pot fi realitatile pentru fiecare, si chair daca actiunea se desfasoara in ultimele decenii ale secolului XIX - inceputul secolului XX, paralele cu realitatea pe care o traim in prezent sunt numeroase si clare. Intr-un joc mortal pentru putere, desfasurat la nivel global, personajele de tot felul se gasesc prinse intr-o retea infinita, care nu mai poate fi controlata si inteleasa, si in care nu poti decat sa te descurci si eventual sa incerci sa supravietuiesti.
Dar tema principala a romanului, care revine obsedant de-a lungul naratiunii, ramane pierderea inocentei, la nivel individual sau gregar, un motiv intunecat si deprimant, cu personaje in cautarea unei evadari, unei mantuiri, fara sanse insa. Este un tom masiv, care ar putea deveni ultima creatie a misteriosului Pynchon, care a respins mereu orice apropiere de industria literara actuala, preferand solitudinea si discretia, aparate cu ferocitate.
Noiembrie 2006
