Colosseumul si Forumul, vechile temple devenite biserici crestine, imperiul care a cucerit lumea cunoscuta si a schimbat-o pentru totdeauna, toga si Senatul, Republica si institutiile create si ulterior preluate in restul teritoriilor, gladiatorii si literatura Romei antice, calendarul si numerele, zeii si templele, imparatii si tradarile care au schimbat adesea destinul orasului, statului si al lumii, toate alcatuind o imagine a unei civilizatii si culturii fascinante, care continua sa atraga in fiecare an nenumarati turisti in cautarea stralucirii magnifice a Romei. Dar in istoria sa Roma a insemnat si o lista impresionanta de inventii si descoperiri care aveau sa fie impuse si folosite in tarile cucerite, iar unele dintre acestea surprind si astazi. 1. Ziarele: sigur ca nu existau chioscuri cu ziare si reviste asa cum le stim astazi in Roma antica, intr-o vreme in care doar cei bogati isi puteau permite sa adune o biblioteca, fie si una modesta, dar exista o posibilitate de a transmite informatiile zilei pentru ca toti locuitorii orasului sa le poata afla. Pentru cei care stiau sa citeasca era nevoie ca stirile, legile si chiar previziunile astrologice ale zilei sa fie afisate undeva clar si la dimensiuni potrivite. Au fost folosite inca din vremea lui Iulius Cezar asa numitele Acta Diurna, practic placi mari din piatra sau chiar din metal pe care erau sapate informatiile zilei, fiind expuse in locuri publice, adesea in pietele orasului. Din fericire multe dintre acestea au fost ulterior pastrate in arhive, fiind redescoperite peste secole de cercetatori, iar informatiile din aceste “ziare” romane erau diverse: legi, anunturi privind noile taxe sau schimbari politice, victorii ale fortelor militare, festivitati, spectacole si aniversari, dar si evenimente sacre.
.jpg)
2. Reteaua de drumuri: pana la Roma nimeni nu ar fi putut sa construiasca o retea atat de mare si complexa de drumuri pietruite, cu borduri care impiedicau apa de ploaie sa le acopere si suficient de rezistente pentru a fi folosite pret de secole. Daca in ingineria civila Roma a fost atunci promotoarea unei veritabile revolutii – stadioane, apeducte, constructii masive, arcuri de triumf, statui, bai publice, vile impresionante si astazi, orase proiectate de la inceput dupa planuri precise – nimic nu ar fi fost posibil fara primele drumuri, care duceau trupele, marfurile si nu in ultimul rand cultura Romei in restul continentului. Folosind pietris, pamant si caramizi din granit, nesperat de rezistente, drumurile construite atunci aveau sa fie utilizate mult dupa ce Roma nu mai stapanea aproape intreaga lume cunoscuta. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este cu siguranta Via Appia, ce s-a pastrat partial si poate fi vazuta si astazi, candva un drum ce ducea de la Roma spre sud spre Capua (Campania), cu o lungime estimata la circa 212 kilometri. Ulterior va fi continuat cu alti 370 de km si ajungea in partea de sud a Italiei de astazi, la portul Brundisium, fiind unul dintre cele mai cunoscute drumuri din Roma antica. Astazi mai exista in jur de 62 de km din Via Appia, dar proiectul construit in anii 312-264 I.d.Hr. continua sa impresioneze prin calitatea admirabila a lucrarilor si surprinzatoarea rezistenta peste secole. 3. Apartamentele: cand vine vorba de vechiul oras si capitala a Imperiului ne imaginam, pornind de la monumentele pastrate, un spatiu cu arcuri triumfale, temple masive si elegante, Colosseumul plin in timpul luptelor de gladiatori, cetateni romani care se plimba pe strazi si discuta, negustori care aduc din toate partile imperiului marfuri rare. Dar pe masura ce Roma se dezvolta a aparut repede cea mai veche problema a urbanizarii: lipsa spatiului. Si daca bogatii isi permiteau sa aiba propriile case, acele domus de o simplitate eleganta, cu picturi, mobilier si sclavi gata sa isi slujeasca stapanul, cea mai mare parte a locuitorilor erau nevoiti sa traiasca in locuinte mult mai modeste, precursoarele apartamentelor de astazi. Cum terenul era putin singura solutie era sa se construiasca pe verticala, cladiri tot mai inalte care purtau denumirea de insulae (insule), la parter gasindu-se mai mereu o pravalie sau un han. Unele dintre aceste edificii, ridicate in principal din lemn (pentru economie, viteza de constructie si un pret mai scazut) erau nesigure, chiar periculoase, mai ales ca ajungeau sa aiba chiar opt-noua etaje. Din pacate pentru locuitorii Romei cadeau adesea prada incendiilor, nu erau foarte confortabile, iar un astfel de “apartament” nu era nici foarte spatios. Dar au fost o solutie de compromis care a functionat atunci.
4. Cartea legata : cand luam astazi din librarie sau din biblioteca o carte, legata sau brosata, cati ne gandim ca primii care au avut ideea acestui format, care sa inlocuiasca vechile suluri greu de transportat, de folosit si surprinzator de fragile. Daca initial bibliotecile publice sau particulare erau pline de suluri, in perioada lui Iulius Cezar au aparut pentru prima data volumele legate, asa numitul codex, in care mai multe pagini de aceeasi dimensiuni erau stranse laolalta intr-o singura carte, mai usor de consultat si mai rezistenta in timp. Intr-un astfel de codex puteai pune mai multe titluri, puteai (ceea ce a devenit repede norma) sa ai un cuprins sau o introducere, text pe ambele parti ale paginii, si chiar daca pretul initial era inca destul de mare – suntem la secole de tipar si editiile de masa – treptat noul format a capatat tot mai multi adepti si cititori. Oricat de ciudat ar parea astazi, volumele protejate de coperti tari, din lemn fin prelucrat,
uneori acoperit cu panza sau piele tabacita, au parut initial ciudate si prea diferite de clasicele suluri, asa ca nu putini romani au continuat sa pastreze cartile si documentele sub forma de papirusuri in rafturile casei.5. Serviciile postale: cand ai o retea de drumuri care strabat Imperiul si fac legatura intre orase, construite initial pentru a permite transportul marfurilor si deplasarea rapida a fortelor armate, vei realiza in scurta vreme ca le poti folosi si pentru a transmite informatii. Existau solii, dar erau folositi de armata, oficiali si cei bogati, pentru care costurile nu erau prohibitive, dar pentru restul a fost nevoie de o solutie alternativa. In vremea primului imparatul roman, Octavianus Augustus (a condus din anul 27 I.d.Hr. pana in anul 14 d.Hr.) a aparut astfel si un sistem oficial de curieri, precursorul serviciilor postale de astazi. Cursus Publicus era un serviciu scump pentru populatia obisnuita, care folosea o retea de mesageri (multi calare) pentru a trimite scrisori, acte si mici pachete intre mai multe destinatii, aflate in orase sau pe drumurile dintre acestea. Curierii puteau sa strabata zilnic distante importante, predand ulterior scrisorile ca intr-o intrecere cu stafete, si chiar daca nu aveai garantia absoluta ca mesajul va ajunge la destinatie sistemul a fost o schimbare importanta in viata Imperiului si o deschidere neasteptata cand venea vorba de circulatia informatiilor. Cel putin teoretic puteai sa trimiti chiar si persoane prin acest serviciu, asigurandu-le astfel siguranta in timpul drumului, dar cum costurile erau si mai mari in acest caz putini foloseau aceasta varianta, preferand sa calatoreasca singuri.
6. Medicii militari: pornind de la uneltele folosite in medicina antica in Egipt sau in Grecia, medicina antica romana va oferi posteritatii nu doar instrumente chirurgicale ale caror forme vor fi pastrate mai tarziu, dar si proceduri si tehnici care, in ciuda caracterului initial empiric, s-au dovedit in cele din urma corecte. In prima faza aceasta medicina era folosita mai ales in campaniile militare, unde soldatii raniti trebuiau sa fie tratati repede, bine, pentru a putea sa revina cat mai repede pe campul de lupta. Tot in vremea lui Augustus sunt formate si primele corpuri militare de medici, care insoteau trupele si interveneau imediat, iar tehnicile si instrumentele utilizate in interventii si operatii mai complicate au fost ulterior imprumutate si perfectionate in secolelel urmatoare. Tot ei erau responsabili pentru examinarea starii de sanatate a recrutilor si a militarilor cu experienta, dar si cu pastrarea regulilor de igiena in tabere si in decursul campaniilor. Se pare ca tot acesti medici au fost primii care fierbeau instrumentele chirurgicale inainte de interventii, intelegand ca asa reduc enorm
7. Ajutoarele sociale: cand vine vorba de cetatea Romei in imaginarul colectiv reprezentarea este a unui oras foarte bogat, centrul lumii antice, un loc unde cetatenii puteau sa duca o viata confortabila si chiar sa devina bogati, in timp ce discuta despre arta, literatura, filosofie si politica. Dar si Roma antica avea destui cetateni saraci, chiar daca erau liberi, iar conducatorii au stiut ca pentru a se asigura de sustinerea lor, uneori atat de necesara, trebuie sa ii ajute. Asa ca in jurul anului 122 I.d.Hr. Gaius Gracchus va fi cel care ofera romanilor o noua lege, care obliga pe actualii si viitorii conducatori sa ofere populatiei o cantitate de grane la pret redus, controlat de stat, mai tarziu pe lista fiind incluse si uleiul, vinul sau painea, chiar carnea de porc. Nu insemna ca tot negotul era astfel redus la o lista de preturi minime, dar cantitati insemnate erau destinate celor saraci. A existat de altfel si un alt program in vremea imparatului Traian, prin care orfanii si cei care proveneau din familii prea sarace primeau haine, mancare si aveau acces la educatia de baza.
8. Numerele romane: folosite pret de secole in tarile europene si nu numai, predate si astazi in scoli (fie si ca o curiozitate) si utilizate in diverse domenii, au inceput sa fie utilizate in formatul pe care il cunoastem astazi in jurul anului 500 I.d.Hr., dar potrivit izvoarelor in acel moment existau intr-o forma sau alta de secole, inlocuind treptat sistemul elen. De la inceput matematicienii romani au cautat si au gasit un sistem mai simplu, mai usor de inteles si de utilizat, care putea sa fie ulterior predat chiar si barbarilor, pana la urma semnele grafice folosite fiind I, V, X, C, D, M. Usor de recunoscut si de retinut chiar si de popoarele straine de cultura romana, cifrele romane aveau sa fie nu doar utile, dar si un simbol al puterii si importantei Imperiului de neinvins.9. Betonul roman: poate ca nu este la standardele de astazi, dar betonul folosit in constructiile Romei antice le-a ajutat sa reziste remarcabil de multa vreme, si oricine ar vizita astazi de exemplu Panteonul din capitala Italiei va regasi o structura ce pare ca nu este mai veche de un secol, intacta si surprinzatoare prin arhitectura sa. Folosit inca de acum peste doua milenii, de la drumuri si apeducte la constructii civile si militare, inclusiv pentru cele din porturi (unde trebuiau sa fie scufundate in apa marii), betonul roman sau opus caementicium a fost pret de secole o enigma si continua sa ii intrige si astazi pe specialisti. Un amestec de var, roca vulcanica, cenusa si tuf vulcanic, in proportii special gandite pentru fiecare tip de proiect, era vazuta la mare distanta de Roma, in tinuturile considerate barbare, ca un material magic, capabil sa reziste pentru totdeauna.
Foto: artline.ro, unrv.com
