Sorin Alexandrescu, nepotul lui Mircea Eliade, sustine ca perioada petrecuta ca atasat cultural in Portugalia, intre 1941-1945, a transformat complet viata scriitorului.
Eliade nu mai credea in destinul separat al Romaniei in context european si era profund marcat de moartea sotiei sale. Sorin Alexandrescu a ingrijit „Jurnalul portughez”, singurul jurnal complet al scriitorului, aparut in premiera absoluta la Humanitas.
EVZ : Jurnalul perioadei portugheze, tinut intre anii 1941-1945, este intr-adevar o varianta completa?Sorin Alexandrescu: „Jurnalul portughez” este singura parte a jurnalului lui Mircea Eliade care s-a pastrat in forma lui originara, in sensul ca nu s-a exclus si nici nu s-a modificat nimic din textul initial.
Partea din jurnal scrisa in Romania, pana in 1940, s-a pierdut, iar din jurnalul de dupa sosirea la Paris, din 1945, s-au publicat numai fragmente. „Jurnalul portughez” este singurul document biografic complet. I-am adaugat si un numar de scrisori trimise familiei, in tara, in perioada de exil.
Cum este „Mircea Eliade, dinspre Portugalia”? De ce ati ales acest titlu pentru cartea dv.?Am cercetat viata lui Mircea Eliade in Portugalia, ca atasat cultural, intre 1941 si 1945.
Eliade venea aici de la Londra, unde a avut o functie similara in timpul lui Carol al II-lea. Am descris activitatile sale de prezentare a culturii romane pentru publicul lusitan, dar si a Portugaliei in Romania, suferinta provocata de caderea Romaniei in sfera de influenta sovietica, ca si cea personala, pricinuita de moartea sotiei.
Perioada portugheza a insemnat ruperea de Romania interbelica si despartirea de trecutul sau de extrema dreapta. Cartea nu este scrisa cronologic, pentru ca Eliade a trait in Portugalia de la varsta de 34 de ani pana la 38 de ani.
„Jurnalul portughez” a fost scris intr-o perioada profunda de criza, intr-o cheie profund dramatica si reflecta tragicul din cautarile lui Eliade.
Cat de mult s-a lasat Eliade totusi coplesit de pierderea sotiei? Nu a fost pe primul loc cariera, inaintea femeilor?Dupa moartea Ninei, Eliade isi va reface viata la Paris, dupa zece ani, cand o va intalni pe Christinel, femeia cu care va ramane pana la sfarsitul vietii.
A fost o lupta, in timpul vietii, intre realitate (Nina), fantasme (Maitreyi) si pasiunea pentru o actrita (Sorana). A sacrificat-o pe actrita si a ales-o pe Nina, care nu avea o profesie intelectuala, ci era casnica.
Lupta cu trupul, in numele dedicarii catre spirit si catre cunoastere, a fost permanenta in viata lui Eliade. Toate cartile sale poarta insemnele caderilor sale in eros brutal, dar munca creatiei il vindeca de acestea.
A fost vorba de o tipica sacrificare a femeii de catre barbatul doritor de cariera. Orice artist este tributar egoismului creatiei, iar opera ocupa intotdeauna primul loc. Totusi, cred ca femeia intalnita in 1950, Christinel, i-a oferit stabilitate si implinire. Christinel a fost femeia vietii lui Eliade.
Cand l-ati intalnit prima data pe Mircea Eliade?L-am cunoscut pe unchiul meu cand el avea 60 de ani, iar eu - 30 de ani. Eliade nu era interesat de semiotica, domeniul meu de studiu din acea perioada, eu nu am fost interesat de istoria religiilor.
Nu ne-am intalnit in domeniile noastre de cercetare. Unchiul meu era foarte politicos, deschis si foarte modest. M-a surprins cand l-am intalnit ca nu era deloc asa cum mi-l imaginasem.
Credeam din cartile sale ca Eliade era plin de energie, foarte categoric si transant in opiniile sale. Am intalnit insa un Eliade intors spre sine insusi, foarte introvertit, care lucra pana la sase seara necontenit si nu primea pe nimeni in tot acest timp.
Nu citea ziare, nu raspundea la telefon, se izolase complet in munca sa de cercetare stiintifica.
A trait Eliade cu nostalgia Romaniei dupa ce a parasit-o?Inainte de Portugalia, el credea ca Romania avea propriul ei destin, separat de al altor tari.
Portugalia a insemnat o perioada de repliere si de detasare. Dupa aceea nu l-a mai interesat decat studiul, cariera de savant international, dedicat eruditiei si cercetarii. El a trait insa cu nostalgia Romaniei pana la sfarsitul vietii sale.
Biografie
A studiat semioticaSorin Alexandrescu s-a nascut in 1937. Este nepotul de sora (Corina) al lui Mircea Eliade. A absolvit cursurile Facultatii de Litere in 1959. A fost cercetator intre 1963-1966 la Institutul de Istorie literara al Academiei Romane si asistent la Catedra de literatura universala condusa de Tudor Vianu.
In 1969, a devenit lector de limba si literatura romana la Universitatea din Amsterdam, departamentul de Franceza-Romana, precum si la Universitatea din Groningen. Si-a continuat activitatea in Olanda si a colaborat in studiile semiotice cu Greimas.
Dupa 1990, s-a intors in tara si s-a implicat in proiectul de renovare si modernizare a Bibliotecii Centrale Universitare. Este profesor asociat la Universitatea Bucuresti, Centrul de Excelenta in Studiul Imaginii, pe care l-a fondat in 2001 si al carui director este si in prezent.
