Centrul de Arta Contemporana Laznia din Gdansk, Polonia, prezinta o interesanta si inedita expozitie intitulata "Nomazii prezentului", intre 29 septembrie - 19 noiembrie 2006, manifestare dedicata reprezentarii in arta a fenomenului nomad in epoca globalizarii.
Prin intermediul unor lucrari si instalatii create de artisti contemporani din intreaga lume, organizatorii incearca sa ofere o imagine de ansamblu a nomazilor din zilele noastre, a mobilitatii fara precedent manifestate de mase, un fenomen caracteristic pentru societatile postmoderne.
Prin acest proiect ambitios si inedit se cauta prin intermediul esteticii si actului creator raspunsuri la intrebari esentiale privind consecintele contactelor, intrepatrunderii si conflictelor intre civilizatii, ruptura dintre individ si cadrul sau originar, si mai ales in ce masura aceasta mobilitate extrema duce la alienarea individuala si la limitarea relatiilor inter-umane pana la grupuri mici sau chiar la desfiintarea vechilor obiceiuri si principii sociale.
Cat de mare este astazi toleranta fara de celalalt, in ce masura alteritatea da nastere la respingere si violenta, cat de atras este individul de cei asemenea lui si cat de mult ii respinge pe cei diferiti ? Si in special cum influenteaza nomadismul modern, multiculturalismul si schimbarea populatiile actuale ? Rezultatul final poate fi multiculturalismul sau omogenizarea culturala, iar artistii contemporani prezentati in cadrul manifestarii incearca sa raspunda prin lucrarile lor acestor probleme.
Modul nomad de viata este caracteristic grupurilor sociale, profesionale si etnice amenintate pe termen scurt cu extinctia sau in cel mai bun caz cu limitarea drastica a conditiilor optime de existenta. In trecut astfel de popoare, precum mongolii sau tiganii, pareau cuprinse de o neliniste care facea ca traiul nomad, calatoriile, mutarea dintr-un loc in altul sa fie o expresie nu doar a nesigurantei si a dorintei de a gasi un teritoriu mai sigur si mai fertil, ci si o manifestarea a caracteristicilor culturale proprii. Ulterior aceasta dorinta de a calatori va dispare treptat, pe masura ce fostii nomazi deveneau sedentari.
Cu exceptia profesiunilor care ii obligau pe indivizi sa calatoreasca - marinari, soldati, comercianti, ambasadori - prea putin indrazneau sa depaseasca limitele spatiului cunoscut, marcate de zidurile cetatii, granitele statului sau pur si simplu spatiul interior. Parasirea acestora era privita ca un act de nebunie, o excentricitate de neinteles, iar teama fata de "celalalt" era mai puternica decat curiozitatea si dorinta de a cunoste ceva nou. Monotonia unei vieti cotidiene intr-un spatiu familiar, unde individul avea repere imuabile si se intalnea cu aceleasi persoane era preferabila.
Socul a venit odata cu lumea postmoderna, cand dezvoltarea tehnologica foarte rapida a permis calatorii mai usoare, mai ieftine si pe distante mult mai lungi - ceea ce s-a intamplat si cu transporturile de orice fel - in paralel cu miniaturizarea echipamentelor si obiectelor necesare calatoriei. In plus, piata muncii a suferit si ea puternice modificari, iar multi specialisti in diverse domenii au fost nevoiti sa se mute - in alta oras, in alta tara, pe alt continent - pentru a profesa. Asa ca parasirile frecvente ale domiciliului in favoare unei locuinte noi, schimbarile in fapt cu unele ezitari, au marcat inceputurile erei nomade moderne.
In plan uman acest nou nomadism a dus la aparitia anxietatii si incertitudinii. Cat de mult vom ramane intr-un anumit loc, ce vom face acolo, cu cine ne vom imprieteni ? Prima consecinta a fost schimbarea radicala a modului in care individul privea spatiul din jurul sau, ducand la un stil minimalist in orice - mobilier, relatii, alimentatie - dominat de ideea de repede, pe fuga, in pregatire pentru plecare.
La fel ca nomazii de altadata omul postmodern este mereu pregatit de mutare, pentru scopuri diverse (dar in principal profesionale si economice) si nu mai investeste ca inainte in construirea unui camin care ar urma sa fie transmis de la o generatie la alta. Relatia cu spatiul exterior si mai ales cu ceilalti este mai libera, mai putin restrictiva, dar in acelasi timp superficiala si marcata de alienare, lipsita de sentimentele de atasare si nostalgie fata de un spatiu originar sau o persoana anume.
Dar nevoia de a pleca este dublata de dorinta de a pleca, de a calatori, iar cel mai bun exemplu este in continuare turismul ca manifestare a mobilitatii. Daca in urma cu secole calatorii erau nebuni fascinati de ideea descoperirii unor lumi noi, adesea desprinse din paginile fanteziste ale miturilor, pentru individul postmodern turismul este decizia de a incepe o calatorie din placere, in cautarea unor stimuli exotici, din dorinta de nou. Turistul de astazi cunoaste lumea - cel mai adesea superficial - ajunge in spatii indepartate de cel originar (dar aflate totusi in spatiul mental "sigur") si incearca sa afle cat mai mult despre alteritatea celuilalt, fiind in acelasi timp constient de alteritatea proprie.
Pentru turistul de astazi timpul este suspendat, este ca o viata care se preface ca se scurge. Devenim altcineva, lasand in urma responsabilitatile, stiind foarte bine ca odata cu revenirea reluam ritmul obisnuit de viata, cu problemele clasice.
Dar dintre toate grupurile sociale artistii demonstreaza cea mai mare mobilitate, fie fizic, prin plecarile in alte tari, fie, cel mai adesea, prin intermediul lucrarilor care ajung sa fie cunoscute de un public vast.
In cadrul expozitiei de la Gdansk sunt prezenti unii dintre cei mai importanti artisti contemporani : Piotr Wyrzykowski (Polonia/Ucraina), Lars Mathisen (Danemarca), Margareta Klingberg (Suedia), Dorota Podlaska (Polonia), Zbigniew Wendt (Germania), Kyrill Koval (Germania), Ulric Roldanus (Olanda), Susan Hefuna (Germania/Egipt), Marta Deskur (Polonia), R&Sie Studio (Franta), Vibeke Sjovoll (Norvegia), Agnieszka Wolodzko (Polonia). Acestia incearca sa relateze prin lucrari nu doar propria viziune si interpretarea a fenomenului, ci mai ales efectul pe care acesta in are asupra existentei si creatiei artistice.
Octombrie 2006
