Noiembrie, luna nasterii si a mortii

Anuntam saptamanile trecute aparitia unui volum la editura Christiana dedicat parintelui Calciu, Viata parintelui Gheorghe Calciu dupa marturiile sale si ale altora, volum binevenit tocmai in aceasta luna cand s-a  implinit un an de la plecarea sa si cand, daca ar mai fi trat cateva zile ar fi facut 81 de ani.Preotul Calciu este un simbol al rezistentei anticomuniste, calitate pe care nimeni nu are cum sa i-o conteste. Lupta impotriva autoritatilor instalate samavolnic in tara a inceput-o de foarte tanar de cand era student medicinist si a suferit prima arestare. A traversat iadul de la Pitesti, ceea ce l-a scos dintre oameni, dar nu ca sa-l distruga, ci ca sa-l intalneasca pe Dumnezeu. Intoarcerea sa spre studierea si trairea celor vesnice trebuie inteleasa si printr-o asemenea prizma.Se spune despre unii ca au viata de la bun inceput trasata si ca orice ar face, orice li s-ar intampla,  ei sunt alesi intr-un singur fel ca sa-si duca pana la capat crucea sau misiunea. Acesta este poate cazul parintelui Calciu.Volumul la care ne referim aduce la lumina tocmai o asemenea predestinare care nu nu are din fericire nici o legatura cu fatalitatea, ci dimpotriva sta sub semnul unei alegeri fericite. Evident, putem sa nu fim de acord cu multe lucruri afirmate aici, aceasta insa se datoreaza scepticismului nostru care in loc sa ne dea simt critic si discernamant, mai degraba ne sleieste sufletul. Oricum ar fi, marturisirile venite de la parintele Calciu au ceva solid si intremator. Critica la adresa Occidentului este desigur exagerata, ceea ce, evident, nu are cum sa convina mai ales acum. Dar inseamna oare aceasta ca nu se mai poate bucura de audienta? Faptul ca din 1990 incoace au trecut niste ani si intr-un fel sau altul multi dintre noi s-au vindecat de iluziile avute in decembrie 89 poate sa reprezinte un argument in sustinerea cartii. Parintele Calciu nu doreste neaparat izolarea noastra iar intrarea in Uniunea Europeana pe care o considera un pericol la adresa bisericii era ceva absolut necesar pe care o acceptam fara ezitare fiindca nu am fi avut ce sa punem in loc. In nici un caz capitalismul nu are cum sa fie mai crud decat comunimul. Daca  e insa criticat de un om care a suferit enorm in comunism inseamna ca acesta a descoperit un rau care noua, cei care ne-am furisat prin comunism, ne este inca inaccesibil. Sau ne temem sa-l rostim fiindca ne gandim ca vom avea "altfel" de suferit. Parintele Calciu nu s-a temut de o asemenea rostire deoarece firea sa a fost aceea a unui netemator. Dincolo insa de anumite excese avem datoria sa ne intoarcem spre asemenea figuri exemplare ale spatiului romanesc. Intotdeauna este preferabil sa apleci urechea spre exagerarile unui om valoros decat spre asa-zisa intelepciune a unui mediocru. Caldiceii au fost mereu scuipati  din gura Domnului. Iata acest fragment extras dintr-o scrisoare adresata fostului patriarh Teoctist de Comitetul constituit pentru ocrotirea parintelui. La 1 octombrie 1978  la  radio Europa libera s-au facut auzite acestea:  Un preot cu o vrednicie aparte, Gh. Calciu, printr-un abuz... a fost suspendat din luna mai anul trecut din postul de profesor la seminarul teologic din Bucuresti... desi laborios pregatita, aceasta actiune nu a reusit si nu are cum sa reuseasca, deoarece cazul sau abia incepe, el fiind si cazul nostru, al tuturor credinciosilor... Aparitia in peisajul ortodox a unei figuri ca aceeea a parintelui Calciu se impunea cu stringenta. Fara propovaduitori  cu aleasa competenta intelectuala si spirituala, cu o moralitate desavarsita si cu un simt pedagogic viu, orice biserica risca sa devina falimentara, sa-si rateze misiunea. Or dovada ca Duhul Sfant asista si ocroteste biserica noastra nu este faptul ca o persoana ca fostul episcop al Buzaului a fost depusa in toamna trecuta din treapta episcopala pentru delicte financiare si morale, ci acela ca tocmai unde se asteapta cel mai putin, intrucat duhul sufla unde voieste, apar slujitori infocati ai lui Hristos...Isi aduc aminte cei care aveau o varsta pe atunci de toate interventiile intru apararea parinteului Calciu amenintat de noi persecutii. Acum ca fostul patriarh nu se mai afla printre vii, si avem altul in locul lui de la care asteptam multe, un asemenea apel are indrituirea sa. Nu atat pedepsirea unui cleric pacatos are importanta cat identificarea acelora care intr-adevar il slujesc pe Domnul si nu se lasa deviati de la drumul lor... Degeaba biserica aplica sanctiuni daca nu e in stare sa cultive si sa incurajeze valori care fac cinste jertfei intru numele careia au fost hirotonite. Editia de fata a cartii cuprinde texte inedite descoperite in arhiva CNSAS, confiscate parintelui  la arestarea din 1979 si care prezinta o serie din experientele avute de sfintia sa in timpul detentiei. Interviul din prima parte  are excesele lui, dar se cuvine citit cu buna intentie in buna sa intentie. Cei de rea intentie de altminteri nici nu trebuie sa se apropie de o asemenea carte care in mod sigur li se va parea desueta, depasita si cate altele de acest fel. Inca o data sa ne amintim ca prin felul de-a fi, prin firea milostiva dar intransigenta, Gh Calciu  fost un autentic inotator impotriva curentului, un adversar al oricarui tip de conformism, care nu s-a lasat ispitit de tentatii facile si care a stiut ca un veritabiul desvrajitor sa rupa bandajele prefacatoriei de pe obrazul acestei lumi. In manuscrisele sale  il citeaza la un moment dat pe prietenul sau Sergiu Mandinescu, una din victimele reeducarii, alaturi de Sasa Bogdanovici si altii, care nu au supravietuit torturii continui."De-as avea o aripa de inger si cerneala de bezne, poate ca atunci mi-ar fi lesne sa ma adun din toate risipirile, sa-mi scriu amintirile si sa spun tuturor de ce sanger, era o noapte jefuita de stele la fereastra nadejdii zabrele, la usa salvarii lacate, iar fruntile noastre inghetasera toate".Imi inchipui ce ar fi ca asemenea versuri sa fie citite intr-un cenaclu sclifosit al zilelor noastre... Esec cu e mare! Iata care este diferenta dintre ce a fost odinioara, ce tamaduiutore a fost suferinta si ce pustiitoare este lipsa de suferinta... Parintele Calciu, nu a fost posedat de teribila boala a modernitatii, teama de ridicol, a marturisit iar marturisirea lui vine spre noi blanda si ferma. La pomenirea sa aprindem candela celui mai discret ungher al fapturii noastre.