Nicolas de Stael (5 ianuarie 1914 - 16 martie 1955), pictor francez de origine rusa.
Considerat unul dintre cei mai influenti artisti europeni ai perioadei postbelice, provenea dintr-o familie de nobili rusi, fiind nascut in Sankt Petersburg. Familia avea sa emigreze in Polonia in 1919, din cauza Revolutiei bolsevice. Nicolas de Stael a crescut la Bruxelles, unde s-a inscris la Acadmeie Saint Gilles, apoi la Academie Royale des Beaux-Arts. Calatoreste mult, ajungand la Paris, in Spania, Maroc, Algeria si Italia, pentru a se stabili in 1938 in Franta, unde va fi pentru scurt timp elevul lui Leger.
La inceput realizeaza naturi statice si portrete, pentru ca din 1942 sa inceapa sa picteze tablouri abstracte. Se imprieteneste cu Braque, Magnelli si Lanskoy. In 1944 isi deschide prima expozitie personala la Galerie l'Esquisse, Paris.
Prefera sa lucreze mai ales cu un cutit de pictura, creand astfel texturi dense, puternice, iar la inceputul anilor '50 incepe sa revina la pictura figurativa, realizand peisaje, portrete si naturi statice. Se muta in sudul Frantei, la Menerbes, unde se va sinucide in 1955.
