Nicolae Velea, prozator si traducator roman, s-a nascut pe 13 aprilie 1936 la Tigveni, in judetul Arges. A urmat cursurile primare in comuna natala si liceul la Curtea de Arges, pe care l-a absolvit in 1953. In acelasi an se inscrie la Facultatea de Silvicultura din Brasov. Este transferat in 1954 la Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti, la sectia limba rusa, iar apoi, dupa alte demersuri, la sectia de limba si literatura romana, unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu si Al. Rosetti.
Obtine diploma de licenta in 1958 si se angajeaza ca redactor la „Gazeta literara", devenind coleg de redactie cu Nichita Stanescu si cu Cezar Baltag. Din 1964 lucreaza la Studioul Cinematografic Bucuresti, Sectia scenarii, iar din 1966 face parte din redactia revistei "Luceafarul".
Nicolae Velea debuteaza ca publicist in anul 1957 cu un reportaj in revista "Viata Romaneasca", iar ca prozator un an mai tarziu, cu schita "Poarta", in "Gazeta literara". Scrie mai multe schite si nuvele pe care le publica mai intai in diferite reviste literare, urmand ca in 1960 sa fie adunate in volumul de debut, "Poarta", pentru care a fost distins cu Premiul „Ion Creanga" al Academiei Romane. Scriitorul a obtinut si Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Vorba-n colturi si rotunda" (1973) si apoi pentru "Intalnire tarzie" (1981).
Inca de la primele povestiri publicate in presa, Nicolae Velea a fost remarcat ca unul dintre cei mai buni prozatori ai momentului, fiind considerat un maestru al genului scurt. Alte aparitii editoriale: Opt povestiri (1964), Paznic la armonii (1965), Zbor jos (1968), Cutia cu greieri (1970), In razboi un pogon cu flori (1972), Calator printre intelepciuni (1975).
Culegeri din povestirile sale au aparut in limbile maghiara, rusa si germana. In colaborare cu Alexandru Samharadze, Xenia Stroe si Traian Ionescu-Niscov, a realizat traduceri din opera unor scriitori precum Bernardo Kordon, Zemajte si Karel Ptacnik. Scriitorul s-a stins din viata pe 31 ianuarie 1987 la Bucuresti.
A.I.
editor artline.ro
