Primele invataturi le primeste la Scoala catihetica din curtea Bisericii Enei, avandu-l ca dascal pe marele logofat Scarlat Barcanescu si pe clucerul Eftimie Rasuceanu. In 1829 devine cantaret, iar in 1852 episcop al bisericii unde slujise tatal sau.
Inainte de a se remarca ca scriitor, desfasoara o bogata activitate publicistica. A scris cronici muzicale si teatrale pe care le-a publicat in ziarul Nationalul, incepand cu anul 1857. Primul sau articol a aparut in primul numar al Nationalului, fiind intitulat Teatrul italian. Paralelism intre fosta directiune si cele de astazi.
Inspirat de literatura populara, scrie si publica in Taranul roman basmele: Roman Nazdravan, Omul de flori cu barba de matase sau povestea lui Fat-Frumos si Omul de piatra. Colaboreaza, de asemenea, cu revistele: Revista Carpatilor, Independinta, Tribuna romana din Iasi, Dambovita si Buciumul.
Debuteaza editorial in 1860 cu Escursiuni in Germania Meridionala. Memorii artistice, istorice, critice (1858). Urmeaza in 1861 volumul de nuvele Mateo Cipriani, Bergam si Slujnicarii. Cea mai importanta opera a sa este insa romanul Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soarici mananca, publicat in foileton in „Revista romana” a lui A.I. Odobescu in 1862-1863, si aparuta in volum in 1863. Romanul este o fresca a societatii romanesti de la inceputul secolului al XIX-lea.
Nicolae Filimon a semnat cu diferite pseudonime, precum N. Philemon, N.M. Philemon sau N.M. Philimon. Bolnav de tuberculoza, scriitorul se stinge din viata pe 19 martie 1865, la doar 46 de ani.
A.I.
Decembrie 2016