Nicolae Davidescu, poet, prozator, critic literar si publicist roman, s-a nascut pe 24 octombrie 1888 la Bucuresti. A urmat cateva clase la Gimnaziul „Tache Protopopescu" din Slatina, urmand ca din 1902 sa fie transferat din cauza rezultatelor slabe la Institutul „Clinciu si Popa" din Bucuresti. Dupa absolvirea studiilor liceale se inscrie la Facultatea de Litere din Capitala pe care insa n-a absolvit-o.
In anul 1905, prin intermediul lui Al T. Stamatiad il cunoaste pe Ovid Densusianu, conducatorul revistei de orientare simbolista "Viata noua", in paginile careia publica mai tarziu versuri, note si traduceri. Tot Stamatiad il introduce in cenaclul lui Al. Macedonski si il ajuta sa debuteze in 1906 cu poezia "Ardoare" in ziarul "Prezentul".
Odata cu debutul in literatura, Davidescu isi incepe si cariera jurnalistica. Este prezent cu articole in ziarele si revistele vremii: „Revista celorlalti", „Viitorul", „Convorbiri critice", „Samanatorul", „Viata romaneasca", „Ramuri", etc. Ca poet a scris: La fantana Castaliei (1910), Inscriptii (1916), Cantecul omului (1927), Leagan de cantece (1930).
Nicolae Davidescu a realizat si traduceri, mai ales din poezia franceza, si a editat opera literara a poetilor simbolisti sau de factura parnasiana, contribuind esential la intelegerea si cunoasterea creatiei lor. De asemenea, a tradus si din opera lui Villiers de l'Isle Adam (Nuvele, 1911) si Th. Gautier (Arria Marcella, 1911). Opera lui Davidescu este intregita de scrieri in proza si piese de teatru. A publicat placheta La Fantana Castaliei in 1910, piesa Iov in 1911, povestirea Zana din fundul lacului (1912).
Nicolae Davidescu este ales vicepresedinte al Societatii Scriitorilor Romani si premiat pentru romanul Conservator et C cu Premiul "C.A.Rosetti" si cu premiul "Ministerului Artelor" (1928) pentru Vioara muta. In anul 1948 este arestat si condamnat pentru antisemitism la cinci ani de inchisoare. A murit cu putin timp inainte de a-si ispasi pedeapsa, pe 12 iunie 1954.
A.I.
editor artline.ro
