L-am ales pentru ca m-a lasat cu gura cascata.
Dan Lungu face ceva neasteptat, revolutionar, involuntar si crocant: scrie in genul realismului socialist.
Sa iau doar unul dintre cliseele specifice genului - acela al tipicitatii. Eroina sa e tipica: batrana, nostalgica, a dus-o bine in comunism, acum il regreta; vede in liberali, dupa revolutie, dusmanul de clasa; nu e greu de ghicit cu cine voteaza. Anecdotica e la randul ei selectata pe motiv de tipicitate. Nimic nu e pus acolo doar asa, ca sa fie; sau de dragul povestii.
Luati orice scena din roman (din trecutul indepartat, din trecutul apropiat sau din prezent) si veti observa cum aceasta trimite la inaintare teza. Nu altfel decat tipic este si conflictul, clasic de altfel pentru codul romanului realist-socialist: ceva din genul "Ion Lascan s-a pus pe ganduri". La fel ca acel Ion Lascan din anii '50, baba e un personaj nedumirit in ceea ce priveste superioritatea noului regim fata de cel vechi. Fata ei (emigrata si maritata cu un canadian - deci cumva progresista) incearca sa o lamureasca in lungi discutii la telefon si sa o convinga "sa voteze pentru democratie". Dar baba - comunist-retrograda, deh... - nu si nu. Pana la urma, durerosul proces de dumirire al babei e rezolvat in coada de peste, adica nicicum.
Presupunerea mea e ca Dan Lungu (de profesie sociolog) si-a proiectat romanul pornind de la un esantion sociologic care i s-a parut teoretic interesant: acela al pensionarilor nostalgici. Doar ca nu a stiut ce sa faca cu schema si, tot umbland cu ea in brate, a "rezolvat-o" incrucisand-o cu alta - aceea a realismului socialist.
Altfel, marele defect al romanului e naivitatea. Incercand sa mobileze, ca autor, identitatea babei-care-se-confeseaza, Dan Lungu se poarta ca un vizitator stingher care nu-si gaseste locul. De la un capat la altul, cu exceptia unor vechi bancuri cu Ceausescu, totul suna fals; si nu numai fals, dar si naiv, si pueril. De parca autorul-vizitator picat aiurea ar incropi, in disperare de cauza, un rudiment de discutie, pandind ceasul in care se va ridica si va bajbai dupa usa - evident, nu inainte de a pupa, politicos, mainile doamnei. mihai.iovanel@gandul.info
Mihai IOVANEL